Doi fraţi, elevi de liceu, stăteau de vorbă. Fratele mai mare l-a întrebat pe celălalt:
- Tu de ce nu te-ai spovedit? Mâine e praznicul Adormirii Maicii Domnului şi nu mai ai timp. Cum o să te mai împărtăşeşti? Ai postit degeaba?
Celălalt se ruşină, dar îi răspunse:
- Îţi spun numai dacă nu le spui părinţilor noştri.
- Nu le spun.
- De câteva săptămâni am început să trăiesc cu prietena mea. Şi nu vreau să renunţ la ea. Dacă i-aş spune că nu vreau să ne mai iubim, m-ar părăsi, nu m-ar înţelege. Oricum, mi-a fost ruşine să mă spovedesc.
Fratele mai mic s-a spovedit. După câteva zile, fratele mai mare a început să fie ispitit de gândul desfrânării. Era foarte curios să simtă cum este acest păcat. Când se hotărî să se culce cu o fată, îşi aduse aminte de sfaturile pe care i le dăduse fratelui său. Şi se duse să se spovedească.
- Părinte, de câteva zile sunt ispitit să cunosc dragostea trupească. Niciodată nu am mai simţit o asemenea atracţie pentru asta. Dar acum nu cred că mai pot rezista.
- Pentru că l-ai judecat pe fratele tău, de asta vrei să faci acelaşi lucru, nu-i aşa? Pe cât de mult bine ai făcut că l-ai îndreptat spre scaunul de spovedanie, pe atât de rău ai făcut că l-ai judecat. Nu trebuia să judeci păcătosul, ci păcatul. Ai ridicat un greu război asupra ta. Dar cred că după această spovedanie lupta ta se va uşura. Însă, ţine minte: dacă o să mai judeci păcatele altora, vei cădea tu singur în ele. Ar fi trebuit să Îi dai slavă lui Dumnezeu că te-a ferit până acum de astfel de gânduri. Te-a acoperit cu harul Său.
- Deci să fiu de acord cu păcatele altora? Să zic în gândul meu că bine fac colegii mei care merg la bordel? Sau cei care, pentru a nu merge la bordel, îşi satisfac singuri poftele?
- Nu am zis să treci cu vederea gravitatea păcatului. Păcatul este păcat. Însă, chiar dacă ştim că alţii păcătuiesc, nu trebuie să ne mândrim şi să ne considerăm mai sfinţi decât ei. Să ne vedem de păcatele noastre. Dacă putem să le dăm un sfat smerit, foarte bine. Dar, dacă ne scârbim de ei, o să cădem mai tare şi o să ne pară rău.
Un frate a întrebat pe avva Pimen, zicând: „De voi vedea vreun frate despre care am auzit vreo greşeală, nu vreau să-l bag pe el în chilia mea; iar de voi vedea vreunul bun, mă bucur împreună cu el”. I-a zis lui bătrânul: „De faci fratelui celui bun puţin bine, îndoit fă cu acela, că el este cel neputincios. Căci era cineva într-o obşte, anume Timotei, pustnic, şi auzind egumenul veste de un frate pentru o ispită, l-a întrebat pe Timotei de el. Şi l-a sfătuit să-l scoată afară. Deci, după ce l-a scos, s-a pus ispita fratelui asupra lui Timotei, până ce s-a primejduit. Şi plângea Timotei înaintea lui Dumnezeu, zicând: «Am greşit, iartă-mă!». Şi i-a venit lui glas zicând: «Timotei, să nu socoteşti că aceasta ţi-am făcut ţie pentru altceva, decât numai că ai trecut cu vederea pe fratele tău în vremea ispitei lui»”. (70-175)
Extras din: Danion Vasile - PATERICUL MIRENILOR - PILDE PENTRU SECOLUL XXI / Editat de Editura Egumenița, Galați 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!