30 noiembrie - Pilda zilei

 Un tată avea şapte fii care, deseori, nu se împăcau, nu se ajutau. Lucrul acesta îl frământa  foarte mult pe acest tată şi nu ştia cum să procedeze ca să-i facă să înţeleagă că numai uniţi vor fi puternici în faţa vrăjmaşilor. Tot stând el aşa pe gânduri, îi veni o idee.

Într-o zi, bătrânul tată îi chemă pe fiii săi laolaltă, le puse înainte şapte nuiele viguroase, care erau bine legate, şi le spuse: "Cine va reuşi să rupă acest mănunchi de nuiele, aceluia îi voi da 100 de talanţi". Unul după altul îşi încercară dibăcia şi puterile, dar niciunul nu reuşiră. Neputând rupe mănunchiul de nuiele, recunoscură cu toţii: "Nu merge, nici nu e posibil!" 

"Ba da, le spuse tatăl, nu este nimic mai uşor!" Desfăcu legăturile şi rupse toate nuielele, una după alta, cu cel mai mic efort. 

"Aşa, bineînţeles că este uşor, îi spuseră fiii săi. Aşa şi un copil ar fi putut să le rupă!" 

Tatăl însă le spuse: "Aşa cum este cu aceste nuiele, la fel este şi cu voi. Atâta timp cât veţi fi împreună, bine legaţi cu legătura dragostei, veţi trăi cum nu se poate mai bine şi nimeni nu vă va putea dezbina. Dar dacă legătura înţelegerii şi dragostei, care vă uneşte, se va rupe, atunci se va întâmpla şi cu voi ca şi cu nuielele care zac rupte aici înaintea voastră, pe pământ"

29 noiembrie - Pilda zilei

 

Într-o casă de oameni săraci şi lipsiţi, un copilaş auzi pe bunică-sa citind în Istoria biblică despre corbul ce aducea de mâncare lui Ilie proorocul.

– Bunică dragă, – zise copilul – să deschidem şi noi uşa, să ne aducă şi nouă ceva corbul!
Bunica încerca să-l dezmintă pe copil, dar copilul nu şi nu, ci să se deschidă uşa.
Bunica îi făcu pe voie şi deschise uşa, cu toate că era iarnă şi frig. Tocmai atunci trecea pe acolo părintele locului. Se miră văzând uşa deschisă şi întrebă asupra acestui fapt. Bunica îi spuse cum stă lucrul.
– Vedeţi cum lucrează credinţa în Dumnezeu? – zise preotul. Eu tocmai acum mergeam să împart din lada bisericii nişte ajutoare celor săraci şi lipsiţi. Voi începe dar de aici. Uite, „corbul“ v-a adus şi vouă două sute de lei.
Copilul a crezut şi Dumnezeu a răspuns la credinţa lui. Credinţa face şi azi minuni. Dumnezeu răspunde şi azi – răspunde negreşit – la credinţa noastră.
Dacă am avea credinţă tare şi vie, ne-ar sosi şi nouă câte un „corb“, în toate lipsurile şi necazurile trupeşti şi sufleteşti.

Preot IOSIF TRIFA, din 600 ISTORIOARE RELIGIOASE

28 noiembrie - Pilda zilei

 Un om necăjit veni într-o zi la preot şi-i zise:

— Părinte, de ce oare Dumnezeu îmi dă mie atâtea suferinţe?

Preotul îi răspunse tot printr-o întrebare:

— Dumneata, te uiţi numai la suferinţele pe care le primeşti, dar te uiţi oare şi la păcatele pe care le săvârşeşti? Sau oare dumneata eşti fără de păcat?

— Cum să fiu fără de păcat, Părinte, că l-aş mânia pe Dumnezeu; am şi eu, ca orice om, păcatele mele.

— Bine zici, spuse preotul şi luând o haină prăfuită din cuier, cu care fusese la un drum lung, îl invită pe omul nostru în curtea casei.

Părintele întinse haina pe o frânghie, luă un băţ şi începu să bată în ea cu putere. Un praf gros se ivi de îndată şi el zise:

— Vezi, omule, praful acesta este păcatul pe care-l avem în haina sufletului nostru şi întocmai ca şi acest praf, păcatul nu va ieşi, dacă sufletul nu va fi lovit cu băţul suferinţelor, înţelegi acum de ce Dumnezeu ne trimite suferinţele?

— Mare adevăr m-ai învăţat părinte; mai bine să-mi dea Dumnezeu multe suferinţe şi să am sufletul curat, decât fără suferinţe şi să-mi ajungă sufletul întinat şi să merg în iad. Slavă Ţie Doamne, zise omul necăjit, căci adevărate sunt cuvintele: „Mari şi minunate sunt lucrurile Tale Doamne!”

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016

27 noiembrie - Pilda zilei

 Treceam într-o iarnă – spune Shundar Singh – prin munţii Tibetului. Era un viscol puternic şi un ger grozav. Calea era tot mai grea. Simţeam că puterile îmi scad. Mă biruia frigul şi îngheţul.

La o răspântie, văd un om căzut în zăpadă. E aproape îngheţat şi mort. Mă aplec spre el. E un tibetan. Îmi dă să înţeleg că orice încercare pentru salvarea lui e zadarnică. Dar eu nu pot să-l las aici. Îl ridic în spate şi plec cu el la drum. Povara e grea, dar, sub greutatea ei, simt că mă încălzesc. Eram aproape îngheţat de frig şi acum, iată, mă năpădesc sudorile. M-am încălzit, iar căldura mea o simte cel din spatele meu. Am devenit un fel de cuptor pentru el. Era aproape mort, iar acum îl simt că se mişcă şi dă semne de viaţă. Nu mai pot de bucuria mântuirii unui pierdut. Această bucurie îmi dă puteri noi. Păşesc cu bărbăţie prin zăpadă şi viscol. În zare se iveşte un sat. Suntem mântuiţi! Suntem mântuiţi amândoi, unul prin altul. Tibetanul ar fi pierit fără ajutorul meu, dar şi eu aş fi pierit fără el. Purtându-l în spate, m-am încălzit şi l-am încălzit şi pe el. M-am mântuit mântuind pe altul.“

26 noiembrie - Pilda zilei

 

Un ţăran bogat, ale cărui hambare erau pline cu grâu, avea obiceiul să se roage şi pentru săraci; când însă venea vreun sărac şi-l ruga să-i dea şi lui puţin grâu, răspundea mereu că nu are de prisos. Într-o zi, când în rugăciunea lui de dimineaţă se rugă iarăşi pentru săraci, fiul lui cel mic i-a zis:

– Tată ştii ce aş dori?

– Ce ai dori?

– Aş dori să am grâul tău, tată!

– Şi ce-ai face cu el?

– Aş împlini rugăciunea ta pentru săraci, tată!

Tatăl îşi muşcă buzele. Cuvintele copilului îl loviră drept la inimă.

A te ruga pentru săraci şi a nu le veni în ajutor cu ce poţi este doar împlinirea unei forme de evlavie. Dar câţi oameni dintre cei ce-şi zic credincioşi se mulţumesc doar cu împlinirea unei forme! Este frumos să le vii în ajutor. De cuvinte şi forme este plină lumea; dar de fapte ieşite din credinţă este foarte săracă. Şi acesta este un semn al timpurilor din urmă!

25 noiembrie - Pilda zilei

 Trăiau odată într-un sat, doi oameni; unul foarte sărac, iar celălalt, putred de bogat.

Dumnezeu hotărâse ca ei să fie vecini. Trecătorii se opreau miraţi şi exclamau: cum poate suferi cel bogat pe cel sărac, iar cel sărac pe un aşa mare bogat.

Unii drumeţi care ţineau cu bogatul, când îl vedeau îi zi­ceau:

– Eu, zicea un trecător într-o zi, să fiu în locul dumitale, l-aş muta pe sărac, cu casă, cu masă, cu căţel, cu purcel, cu tot, un­deva departe nici să nu mai aud de el. Aş dărâma cocioaba lui şi-aş clădi o aripă nouă pentru conac.

– Ba, eu aş face altceva zise un altul: L-aş necăji şi amărî pe să­răntocul de vecin, încât singur şi-ar lua lumea în cap şi-ar pleca.

Patriarhul Daniel – Predică la Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor)

Predică la Duminica a XXX-a după Rusalii - Dregătorul Bogat - Păzirea poruncilor - Despre iubirea de averi - Pr. Ilie Cleopa

“Bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea” (Psalm 61, 10)

Un tânăr oarecare s-a apropiat de Mântuitorul, a îngenuncheat înaintea Lui și I-a zis: “Învățătorule bun, ce voi face ca să dobândesc viața cea veșnică?” (Luca 18, 18).

Vedeți, fraților, că acest tânăr a venit cu mare evlavie înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos să-I ceară un sfat: cum ar putea să intre în viața cea veșnică. Mântuitorul i-a arătat că pentru a intra în viața veșnică trebuie să păzească poruncile date de Dumnezeu lui Moise. Tânărul a zis că toate le-a păzit din tinerețile sale. Auzind Mântuitorul aceste cuvinte, a spus: “Încă una îți lipsește. Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri și vino de-mi urmează Mie” (Luca 18, 22).

Evanghelia despre dregătorul bogat – Comentarii Patristice

Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - Păzirea poruncilor)( Ev. Luca 18, 18-27)

(Lc. 18, 18) Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?

Mulțimile evreiești… cu mai-marii și învățătorii lor… priveau pe Hristos ca pe un simplu om asemenea nouă și nu ca pe Dumnezeu ce s-a făcut om. Aceștia au venit la Hristos ca să-L ispitească și ca să întindă mrejele înțelepciunii lor…

În evanghelia aceasta, cel ce se apropie de Hristos este numit dregător. Credea despre sine că știe Legea și cugeta că îi și învățase întocmai și pe alții. Gândea că-L va putea osândi pe Hristos pentru că a adus legi noi, legi ale Sale, și că a nesocotit poruncile date de preaînțeleptul Moise. Iudeii urmăreau cu înverșunare să dovedească că Hristos era împotriva poruncilor celor dintâi și că, prin autoritatea Sa, a așezat noi legi, care se împotrivesc celor ce existau înainte. Purtarea lor viclenească față de Hristos era zidită pe o piatră mincinoasă. Dregătorul vine la Hristos și se preface că vorbește cu inimă bună. Îl numește Învățătorule, spune că este bun și se arată a fi dornic de a-I fi ucenic. Spune, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Bagă de seamă, cum dregătorul amestecă măgulirea cu înșelăciunea și viclenia, precum ar amesteca oțetul cu mierea, închipuindu-și că în acest chip ar putea amăgi pe Hristos.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 122, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

„Ce să fac ca să moştenesc viaţa cea veşnică?”(Luca 18,18)

Iubiţii mei, Evanghelia de astăzi spune că un om vine la Hristos. Este tânăr (vezi Matei 19, 22), este sănătos, este „bogat”, este chiar „dregător” (Luca 18, 23, 18). Patru bunuri de care atât se mai minunează oamenii, adunate într-o singură persoană. Ce altceva vroia? Sănătate avea, tânăr era, bogăţie avea, dregătorie avea. Cu toate acestea, nu era mulţumit. Înăuntrul său ceva îl preocupa şi o întrebare îi veni pe buze : „Ce să fac? …”.

Aduceţi-vă aminte! Aceeaşi întrebare am auzit-o şi din gura unui alt bogat, a bogatului nebun (vezi Luca 12,17), întrebare pe care şi-o pun şi mulţi dintre bogaţii de astăzi, deoarece şi aceştia se îngrijesc de bogăţia pământească. Dar întrebarea „Ce să fac?” a bogatului din Evanghelia de astăzi se deosebeşte mult de a celorlalţi. Aceia se neliniştesc pentru lucrurile mici şi lipsite de importanţă. Acesta se interesează şi întreabă de ceva mare. Dorinţa lui era viaţa cea veşnică.

Viaţa veşnică, iad şi rai!… Ce sunt acestea? Poate că unii domni moderni vor spune: Auzi colo, „viaţă veşnică”, cuvinte ale celor proşti!… Şi totuşi, iubiţii mei, viaţa veşnică există. Există? Dar aveţi dovezi? Desigur că avem. Care dovezi? Nu vom face aici o conferinţă filosofică, istorică sau psihologică. Vom spune pe scurt următoarele.

Dregătorul bogat – păzirea poruncilor

Ev. Luca 18,18-27

Si iata venind un tanar la El, I-a zis: “Invatatorule bune, ce sa fac pentru ca sa mostenesc viata de veci?” (Matei 19, 16)

“Unii il defaima pe tanarul acesta, spunind ca era viclean si rau, ca a venit la Iisus spre a-L ispiti; eu insa nu voi sta la indoiala sa spun ca era un iubitor de argint, un om biruit de averi, pentru ca si Hristos tot aceasta mustrare i-a facut. Nu-l socotesc deloc viclean. Si e primejdios sa indraznesti sa te pronunti asupra unor lucruri pe care nu le cunosti, mai cu seama atunci cind ai de gind sa invinuiesti. De altfel si evanghelistul Marcu inlatura banuiala ca tinarul acesta ar fi un ispititor. El spune: “A alergat la El si ingenunchind inaintea Lui, il ruga” (Marcu 10, 17); Si: “Cautind la el Iisus, l-a iubit” (Marcu 10, 21).

Învăţătorul Cel Bun

¹⁸ Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? ¹⁹ Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu. ²⁰ Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. ²¹ Iar el a zis: Toate acestea  le-am păzit din tinereţile mele. ²² Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. ²³ Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. ²⁴ Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu. ²⁶ Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? ²⁷ Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.

 1. Tora și un imn închinat Torei. Pericopa evanghelică a acestei Duminici este o paralelă apropiată a celei care s-a citit atunci (de la Matei 19,16-26). Nu vom relua, deci, tâlcuirea întâmplării şi a învăţăturilor mântuitoare ce se desprind din ea. Titlul dat de acel „dregător” lui Iisus ne îndeamnă să ne oprim puţin asupra Mântuitorului ca Învăţătorul Cel bun.

24 noiembrie - Pilda zilei

 

O femeie s-a dus la preot şi l-a rugat să-i dezglege cununiile, pentru că voia să se despartă de bărbatul ei, care era foarte rău. Mă cicăleşte, vorbeşte mult, a spus femeia.

Preotul i-a spus că va face acest lucru pentru ea şi a rugat-o să facă o pâine mare şi toate ingredientele să le ceară de la alte femei.

A mers la vecine să ceară ce-i trebuia pentru pâine, vecinele i-au dat ingredintele, iar femeile i-au spus că şi bărbaţii lor sunt răi şi s-au plâns toate de ei.

Femeia a făcut pâinea, s-a dus la biserică şi i-a spus părintelui: "Îţi multumesc, Doamne, că am cel mai minunat bărbat de pe pământ", după ce aflase că alţii sunt şi mai răi ca al ei.

23 noiembrie - Pilda zilei

 La poarta unei cetăţi stătea un bătrân înţelept şi numai el putea lăsa înăuntru pe cei care nu erau de acolo. Într-o zi, în faţa cetăţii se opri un nobil, cu o suită aleasă şi bogată. I-a spus bătrânului că vrea să se stabilească acolo, iar bătrânul l-a întrebat de ce şi-a părăsit cetatea lui.

„Fiindcă acolo sunt oameni răi, avari, invidioşi, trufaşi!” i-a răspuns nobilul.

„Dar nu ştiu ce cauţi pe aici, dacă ai tăi erau aşa, nici nu ştii cât de răi sunt cei de aici. Când te vor vedea atât de bogat, în prima noapte îţi vor fura toată averea.”

Bărbatul a plecat supărat mai departe.

Înspre sfârşitul zilei s-a înfiinţat în faţa bătrânului un alt bărbat, mai modest şi fără alai. La fel, voia să se stabilească în acea cetate. Bătrânul i-a pus aceeaşi întrebare.

22 noiembrie - Pilda zilei

 

În Pateric se află o pildă plină de nădejde pentru fiii Bisericii. Ni se spune că un călugăr bătrân își încheia zilele, iar la patul lui de suferință a venit starețul. Starețul, când a văzut negrăită pace și liniște pe chipul acelui călugăr, l-a întrebat: 

„Frate, cum de ești așa de liniștit, totuși n-ai fost cel mai râvnitor, n-ai fost nici cel dintâi la biserică, n-ai fost nici cel mai mare rugător, cum de la sfârșit ai asemenea bucurie?”

 Călugărul i-a răspuns: „Părinte, nemincinos este cuvântul Domnului Care a spus: ‹‹Nu judecați, ca să nu fiți judecați!» Eu în viața mea n-am făcut alte fapte bune, dar m-am străduit să nu judec pe nimeni, de aceea mă duc înaintea lui Dumnezeu cu nădejdea că El nu mă va judeca”. 

Starețul i-a spus: „Fericit ești! Cu puțină lucrare (osteneală) te-ai mântuit!”

Drumul către Împărăția lui Dumnezeu este ușor de dobândit, păzind poruncile Mântuitorului, iar dacă nu reușim pe toate să le împlinim, iertarea este la îndemâna tuturor. Din pricina împietririi inimii nu putem să iertăm, întrucât ne considerăm perfecți, iar pe cei­lalți, de cele mai multe ori, răi. Iubirea și iertarea sunt, așadar, trepte pe care trebuie să pășim pentru a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă nu am dobândit iertarea, iubirea, nejudecarea, înseamnă că mai avem drum lung până a ajunge la Dumnezeu.

21 noiembrie - Pilda zilei

 

O fată se văita tatălui său că nimic nu-i ieșea bine.

Nu știa cum să facă să avanseze și ea în viață, și se considera învinsă de ostacolele ce-i apăreau mereu.

Era obosită să lupte fără a obține niciun rezultat.

Avea impresia că de fiecare dată când rezolva o problemă, apărea alta.

Tatăl său, un bucătar iscusit, a adus-o la serviciu cu el.

A luat 3 oale și le-a pus cu apă la fiert.

Când a început să fiarbă apa, a pus morcovi într-una, ouă în alta și în ultima niște cafea.

Le-a lăsat să fiarbă fără să spună un cuvânt și surâdea fetei lui.

Fata aștepta cu nerăbdare, întrebându-se ce vroia să facă tatăl ei.

După 20 de minute tatăl a stins focul.

Alături de Maica Domnului, ne pregătim pentru întâlnirea cu Hristos

✝IOACHIM,  Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

„În Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată...”

În acea epocă, momentul aducerii la templu a primilor născuți ai lui Israel era un moment încărcat de solemnitate. Cu atât mai mult, evenimentul era unul important pentru dumnezeieștii părinți Ioachim a Ana, în viața cărora prunca Maria venise ca răspuns la rugăciunile înălțate întru răbdare către Dumnezeu vreme îndelungată. Momentul capătă o încărcătură și mai mare prin faptul că Prunca Maria a fost dusă de către Zaharia în Sfânta Sfintelor, cea mai sfântă încăpere a Templului din Ierusalim, unde putea intra doar Marele Preot, o singură dată pe an. Acest moment ne poate ajuta să înțelegem măcar parțial câte minuni a făcut Dumnezeu de-a lungul timpului, spre mântuirea oamenilor.

20 noiembrie - Pilda zilei

 

Un fabricant de săpunuri îi spuse unui preot:

- Creştinismul nu a reuşit să facă nimic. Deşi Evanghelia este predicată de două milenii, lumea nu a devenit mai bună. De atunci şi până acum peste tot există răul şi oameni răi.

Preotul îi arătă acestui fabricant de săpunuri un copil foarte murdar care se juca la margine de drum şi-i spuse:

- Săpunul nu a reuşit să facă nimic. Peste tot există mizerie şi oameni mizerabili în lume.

- Săpunul, spuse fabricantul, ajută numai dacă se aplică în practică, dacă-l foloseşti.

Preotul îi răspunse:

Cateheza de duminică - Ce anume se jertfește la Sfânta Liturghie: pâinea sau Trupul Domnului?

Jertfa nu se săvârșește nici înainte și nici după ce s-a sfințit pâinea, ci chiar în clipa sfințirii. În felul acesta, nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce trebuie să credem despre Jertfă, și anume: 1) Că ea nu este numai o închipuire sau un simbol al jertfei Domnului, ci o Jertfă adevărată; 2) Că ceea ce se jertfește nu e pâinea, ci însuși Trupul lui Hristos; 3) Că jertfa Mielului lui Dumnezeu e una singură, adică cea adusă o dată pe cruce.

Jertfa de la Sfânta Liturghie nu este numai o închipuire a Jertfei Domnului sau un simbol al Sfântului Sânge, ci este o junghiere și o jertfă adevărată. Ce anume se jertfește: pâinea ori Trupul Domnului? Cu alte cuvinte, când se jertfesc darurile, mai înainte de a fi sfințite, ori după ce s-au sfințit?

Să zicem că ceea ce jertfim ar fi pâinea. Dar atunci ce valoare ar avea o jertfă de pâine? Și apoi Taina Sfintei Euharistii nu constă în a vedea doar o pâine junghiată, ci pe Însuși Mielul lui Dumnezeu, Cel ce prin junghierea Sa ridică păcatul lumii.

19 noiembrie - Pilda zilei

Niciodată să nu subestimezi impresia pe care ai făcut-o asupra cuiva! A cui viaţă ai atins-o astăzi?

 

Pe când eram copil, tatăl meu a făcut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Îmi aduc perfect aminte de lădiţa aceea din lemn lăcuit, montată pe perete. Receptorul strălucitor atârna într-o parte. Eram încă prea mic ca să ajung la telefon, dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea la el.

Apoi am descoperit că undeva, înăuntrul acestui aparat, trăia o persoană uluitoare. Numele ei era “Alo, Centrala” şi nu era niciun lucru pe lumea asta, pe care ea să nu-l ştie. Alo, Centrala - putea să-ţi spună numărul oricui şi, în plus, ora exactă.

Experienţa mea, cu acest duh închis într-o sticlă, a venit într-o zi când, în vreme ce mama era în vizită la o vecină, iar eu mă jucam la bancul de scule din pivniţă, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribilă şi nu era nimeni în preajmă care să-mi arate compasiune.

Am umblat în jurul casei sugându-mi degetul inflamat, până am ajuns la scară.

18 noiembrie - Pilda zilei

 

„În îndepărtatul Orient, un prinţ bolnav de prea mult bine îşi căuta vindecarea. A întrebat magi, a întrebat doctori şi vraci, în căutarea unui leac minunat. Boala înainta galopant, surpând viața tânărului prinţ. Într-una dintre zile, i s-a arătat un bătrân cuviincios, care i-a spus:

‒ Dacă vei purta o singură zi ciorapii unui om fericit, cu siguranţă te vei vindeca!

Tânărul fremăta de bucurie! Cu siguranţă o să găsească repede un om fericit care să-i împrumute ciorapii, iar pe acela o să-l îmbrace cu totul în aur! Întrebă pe miniştrii săi dacă sunt fericiţi şi fiecare a dat înapoi… a întrebat familia sa, slugile palatului, însă omul cu totul fericit întârzia să apară. În inima tânărului prinţ beteag, nesiguranța lua locul speranței. Unde să îl găsească pe omul fericit? A trimis generalii în ţară, cu misiunea de a se întoarce cu ciorapii unui om cu totul fericit.

Din păcate, nu l-au găsit. Pe când se întorceau deznădăjduiți către palat, s-au oprit pentru a se odihni într-o poiană. La marginea pădurii se zărea o căsuţă cu cerdac şi cu flori în glastră, aşa, ca în poveşti. În speranța unui pahar rece cu apă, generalii s-au apropiat de bordei. În curte, un bătrânel spărgea lemne. Parcă şi uitaseră misiunea lor, când unul dintre ei întrebă:

Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică din Postul Nașterii Domnului 2023

 

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a transmis pentru prima duminică din Postul Naşterii Domnului 2023 o scrisoare pastorală tuturor credincioşilor din Patriarhia Română.

Ierarhii români au subliniat că o prioritate pe care trebuie să o aibă Biserica în vedere în pastorația vârstnicilor este aceea „de a considera perioada bătrâneții drept un privilegiu”.

De aceea, „Biserica Ortodoxă Română desfășoară o amplă activitate privind sprijinirea concretă a persoanelor vârstnice”, au semnalat în Pastorală membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

---

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Românela prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2023 privind însemnătatea „Anului omagial al pastorației persoanelor vârstnice” și „Anului comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești”, în Patriarhia Română

17 noiembrie - Pilda zilei

 

Cea mai puternică rugăciune în post

Odată, un bătrân a fost întrebat: „Părinte! Învață-mă cea mai puternică rugăciune pentru că începe postul. Pentru că mă rog, mă rog, dar Dumnezeu nu mă aude. Acum începe și postul și aș vrea să am inima liniștită.”

Bătrânul, zâmbind, i-a răspuns: „Doi oameni erau pe o insulă pustie și nu puteau să primească ajutor de nicăieri. Și s-au rugat – fiecare cât a putut mai bine. Mai întâi de toate, aveau nevoie de mâncare. S-au rugat, și Dumnezeu a trimis mâncare unuia din belșug, iar celuilalt deloc.

Apoi aveau nevoie de un loc în care să se adăpostească de vreme. Unul a găsit o peșteră confortabilă, iar celălalt nimic.

16 noiembrie - Plida zilei

Era un om tânăr, la vreo patruzeci de ani, cum se zice, în putere. Și cârtea și se plângea într-una:

– Toată lumea s-a realizat până la vârsta asta, au bogății, au de toate, numai eu sunt sărac și nu am! Sunt cel mai amărât, Dumnezeu mă neglijează, de mine nu are grijă!…”. Un bătrân din vecini l-a tot auzit bodogănind și l-a întrebat:

– De ce te tot plângi? Ai mâini, ai picioare!

– Și ce valoare au astea dacă eu sunt sărac?

Atunci bătrânul zise:

– Uite, îți tai o mână și îți dau trei mii de lei.

15 noiembrie - Pilda zilei

 

Înainte cu mult timp mergeam în Autobuzul vieții. Și într-o zi am văzut o plăcuță pe care scria „Super-marketul lui Dumnezeu.” Și am rămas surprins! Când m-am apropiat, ușa s-a deschis larg și m-am aflat înăuntru. M-au întâmpinat lucrătorii angajați. Și m-am umplut iarăși de uimire. Erau îngerași! Unul dintre ei s-a apropiat zâmbind și mi-a dat un coș. „Cumpără cu înțelepciune tot ce vrei!” mi-a zis.

Erau de toate acolo. Întâi de toate am pus în coșul meu multă Răbdare, prețioasa Iubire și Înțelegere. M-am gândit: „acestea îți trebuie mereu, oriunde te-ai duce” . În continuare am luat o sacoșă de Înțelepciune și două sacoșe cu Credință. Sfântul Duh era peste tot și L-am lăsat să mă pătrundă. M-am oprit puțin, dar mai încolo am văzut Puterea, indispensabilă în luptă. „Îmi trebuie însă și Binecuvântare, Smerenie și Recunoștință!", am gândit eu. Le-am procurat și pe acestea.

14 noiembrie - Pilda zilei

 

Eram într-un spital de câmp la frontul italian, când într’o zi pe înserate ne sosiră trei răniți. Doi dintre ei erau mai uşor atinşi de granatul care i-a culcat pe toți trei la pământ, al treilea însă, un bărbat de vreo 40 ani abia mai răsufla de durerile ce i le cauză o groaznică rană la cap.

Pe cei doi mai uşor răniți îi spovedesc iar pe al treilea, crezând că clipele îi sunt numărate îI şi împărtășesc!

A doua zi m’am dus deadreptul în sala de bolnavi unde știam, că l’a aşezat pe omul meu, despre care credeam că nu mai ajunge zorile zilei. Spre marea mea mirare sărmanul rănit trăia încă!

13 noiembrie - Pilda zilei

 Mergea un baiat in drumul sau. Soarele lumina. Dintr-odata s-a impiedicat si a cazut. si-a ranit picioarele si si-a zgariat fruntea. Baiatul, suparat pe Dumnezeu, i-a spus: „Ce fel de pazitor esti Tu, daca m-ai facut sa cad atat de dureros?”

Atunci a hotarat sa mearga pe un alt drum. insa baiatul nu stia ca pe drumul unde a cazut, mai departe il astepta un sarpe veninos care avea sa-i aduca moartea.

Mergea baiatul pe noul drum si a inceput sa ploua. El a fugit spre un copac unde a vrut sa se ascunda de ploaie, dar iarasi a cazut si s-a lovit, spunandu-i indignat lui Dumnezeu: „Tu nu mi-ai piermis nici sa ma ascund de ploaie, ce fel de pazitor esti Tu?”

12 noiembrie - Pilda zilei

 La un călugăr a venit o femeie să-i ceară ajutorul, fiindcă nu avea înţelegere în casă.

- Ce-ai făcut în această situaţie, a întrebat-o călugărul?
- Am încercat să-mi conving bărbatul, certându-l.
- Când aţi avut iar probleme, ce-ai mai făcut?
- Acelaşi lucru, i-a răspuns din nou femeia. I-am reproşat şi l-am certat. Şi de fiecare dată am făcut la fel.
Atunci, călugărul a scos o grămadă de chei şi dându-i una femeii a rugat-o să deschidă uşa din faţa lor. A încercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectivă, i-a cerut călugărului altă cheie.
- Poate n-ai ştiut cum să deschizi, i-a spus călugărul, mai încearcă!

Pilda samarineanului milostiv – Parintele Teofil Paraian

 

 

Suntem zidiţi de Dumnezeu spre fapte bune

Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu fată de oameni

Preacuvioşi părinţi, iubiţi credincioşi,
Sunt cunoscute tuturor cuvintele de la slujbe:
„ Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”
„ Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”
„ Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”
„ Că al Tău este a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”

Sunt cuvinte de preamărire a lui Dumnezeu pentru mila Lui cea mare, pentru iubirea lui faţă de noi, sunt cuvinte care ne încredinţează de bunătatea lui Dumnezeu, de aceea noi cerem cu încredere mila lui Dumnezeu când zicem “Doamne Miluieşte!”. La rugăciunile de dezlegare pe care le rostesc preoţii, se afirmă şi că mila lui Dumnezeu este tot atât de mare cât de mare este mărirea lui Dumnezeu şi zicem că „precum este mărirea Ta aşa este şi mila Ta”.

11 noiembrie - Pilda zilei

 

Odată mă aflam într-o situație dificilă și de aceea am mers la Stareț ca să-i cer ajutorul. Starețul mi-a deschis îndată și m-a băgat repede înăuntru. M-a pus să stau lângă sobă și fără să se grăbească a început să-mi facă un ceai. A pus apă în ibric și și-a făcut Cruce spunând: „Slavă Ție, Dumnezeule!” A pus plantele în ibric, și-a făcut din nou Cruce spunând: „Slavă Ție, Dumnezeule!” A pus ibricul pe foc și și-a mai făcut odată Cruce spunând: „Slavă Ție, Dumnezeule!”.  Trecuse destul timp fără să-mi spună niciun cuvânt. Eu îl urmăream și am început să mă enervez de „nepăsarea” lui, pentru că pe mine mă ardeau ale mele. Când a fost gata ceaiul, l-a pus într-o cană și mi-a dat-o. Apoi m-a privit cu acea privire nevinovată și plină de compătimire și foarte liniștit m-a întrebat ce am și pentru ce sunt tulburat. Atunci eu, așa nervos și agitat cum eram, am început să-i spun problemele mele atrăgându-i atenția că lumea afară are multe necazuri.

10 noiembrie - Pilda zilei

 

Odată, un om stătea liniştit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare, s-a aşezat câinele său. Uitându-se în ochii omului, câinele îşi spunea:

"Dă, Doamne, să mănânce cu poftă stăpânul meu şi, după ce s-o sătura, să-mi dea şi mie o bucăţică!"

În acest timp, s-a apropiat şi pisica. Privindu-l pe om cum mănâncă şi gudurându-se pe lângă el, îşi spunea în sinea ei:

“Dă, Doamne, să orbească stăpânul meu, măcar o clipă, să-i pot fura mâncarea!"

09 noiembrie - Pilda zilei

 Era odată un rege vestit care primise în dar doi pui de şoim pe care se grăbi să-i încredinţeze Maestrului Crescătoriei de şoimi ca acesta să-i antreneze. După câteva luni maestrul îl înştiinţă pe rege că unul dintre şoimi era perfect antrenat.

„Şi celălalt?”, întrebă regele?

„Îmi pare rău, sire, dar celălalt şoim se poartă ciudat; a fost poate atins de o boală rară pentru care nu se găseşte leac. Nimeni nu reuşeşte să-l desprindă de pe creanga pe care a fost aşezat în prima zi. În fiecare zi, un servitor trebuie să se caţere până la el pentru a-i aduce mâncarea.”

Regele chemă feluriţi veterinari şi vraci şi mari cunoscători în ale bolilor, dar niciunul nu reuşi să-l facă pe şoim să zboare.

Îl dădură în grijă şi curtenilor, generalilor, sfetnicilor celor mai învăţaţi, dar nimeni nu izbuti să dezlipească şoimul de pe creangă.

Panegiric la Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri - Pr. Vasile Gordon

In fiecare an, ziua de 8 noiembrie este consacrată cinstirii celor doi mari arhangheli, Mihail şi Gavriil, care s-au învrednicit să primească misiuni cu totul speciale din partea lui Dumnezeu.

Dacă ştim, în general, că îngerii sunt duhuri slujitoare, trimise de Dumnezeu pentru împlinirea voii Lui, căci însăşi denumirea de „înger” înseamnă „trimis”, arhanghelii Mihail şi Gavriil (în traducere „arhangheli” înseamnă „primii între îngeri”) au o misiune mai înaltă, despre care vom încerca să vorbim în cele ce urmează.

Numele lor sunt foarte populare printre credincioşii noştri, fiind purtate de către mulţi dintre ei, fapt care dovedeşte o preţuire deosebită. Trebuie să ne dăm seama, mai întâi, că nu întâmplător ei sunt pomeniţi împreună. Fiecare, desigur, a avut o misiune aparte, personală, dar numai împreună slujirea lor are înţeles mântuitor pentru noi.

Părintele Sofian Boghiu - Predică la Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Fraţi creştini,

Vreau să vă spun două-trei lucruri despre aceşti sfinţi arhangheli, despre cerul care este plin de arhangheli şi de îngeri.

Cei doi arhangheli, Mihail şi Gavriil, de-a lungul istoriei neamului omenesc, s-au arătat de multe ori în viaţă oamenilor. Sfântul arhanghel Mihail: prima dată când se ştie despre el, era momentul înfăţişat din această icoană, adică atunci când puterilor răului, acelui Lucifer care a fost îngerul luminii, mai marele îngerilor din ceruri, i-a venit un gând vrăjmaş în inima lui, un gând trufaş: să se înalţe, să-şi pună scaunul mai presus de scaunul lui Dumnezeu. Ce gând viclean şi rău! Şi în clipa aceea s-a prăbuşit.

Şi a apărut Sfântul arhanghel Mihail care a strigat din înalţimile cerului: “Să stăm bine, să stăm cu frică, să luam aminte!” - cuvinte rostite în mijlocul Sfintei Liturghii. El strigă aici, în centrul acestei icoane şi în jurul lui sunt cetele celorlalţi arhangheli.

PREDICĂ LA SĂRBĂTOAREA SFINȚILOR ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL.

 Preot dr. Ionel Popescu

Rostul îngerilor în viața creștinului

 „Îngerii oare nu sunt toți duhuri slujitoare, trimiși ca să slujească, pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii?“ (Evrei 1,14)

 Iubiți credincioși, În calendarul nostru bisericesc, ziua de 8 noiembrie este înscrisă cu litere roșii și a fost închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Cuvântul „arhanghel“ înseamnă „mai mare peste îngeri“, iar „înger“ (din latinescul „anghelos“) se traduce prin „vestitor“. Dintre arhangheli, doar trei sunt pomeniți în Sfânta Scriptură: Mihail și Gavriil în cartea profetului Daniel 1, iar Rafael, în cartea necanonică Tobit 2. Toți trei sunt menționați, însă printre cei șapte îngeri „care aduc și duc înaintea slavei Domnului“ 3. Creștinii înalță în această sfântă zi rugăciuni și imne de slavă ființelor netrupești sau creaturilor spirituale ce formează lumea nevăzută.

 Arhanghelul Mihail (în ebr. „cine este ca Dumnezeu“) este războinicul cu sabie de foc, numit „îngerul morții“, care a ucis balaurul și a primit de la Dumnezeu misiunea de a păzi legea și de a birui puterea vrăjmașilor. Despre el se mai spune că deține cheile Raiului și duce la îndeplinire judecățile lui Dumnezeu. În cartea Apocalipsei se arată că a purtat un război în cer împotriva lui Satan, pe care l-a răpus și l-a aruncat pe pământ 4. 

08 noiembrie - Pilda zilei

 

Demult, o mama avea opt copii, pe care ii hranea si-i imbraca din sudoarea fetei sale.

Cineva a intrebat-o:

 "Cum reusesti, cum te descurci sa ingrijesti si sa hranesti opt copii?" 

Si mama, uitandu-se cu drag la ei, a raspuns: 

"Ii iubesc din adancul inimii mele".

 Altcineva aintrebat-o: 

"Cati copii zici ca imbraci si hranesti?" 

Si ea raspunse:

 "Domnule, daca-i iubesc,nu-i mai numar!"

07 noiembrie - Pilda zilei

 

Drăgan și Drăgoi

- sau ce păţesc cei ce se pârăsc.

 

Undeva trăiau odată

Doi fărtaţi ciobani de oi,

Il chema Drăgan pe unu

Iar pe celălalt Drăgoi.

 

Ei o turmă îşi crescură

Dar de-atunci un drac duşman

A vârât arțag de ceartă

În Drăgoi și în Drăgan.

06 noiembrie - Pilda zilei

 

Un rege african avea un prieten foarte bun, din copilărie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situaţia în care se afla (pozitivă sau negativă) să reacţioneze la fel: “E foarte bine!”.  

Într-o zi, regele şi prietenul său se aflau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege. Dintr-o greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinând situaţia, prietenul a remarcat ca de obicei: “E foarte bine!”.

La asta regele a replicat: “Nu, nu e bine deloc!” şi a ordonat ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare.

Un an mai târziu, regele vâna într-o zonă periculoasă. A fost capturat de canibali, care l-au dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi au început să se pregătească să-l “prepare”.

05 noiembrie - Pilda zilei

Un ministru se prezintă odată în inspecţie la o temniţă. După ce inspectează bunul mers al instituţiei, trece apoi în revistă şi pe cei deţinuţi. Se interesează de soarta lor şi de păsurile lor.

- Dumneata cum ai ajuns aici?

- Sunt nevinovat, domnule ministru! Lucrurile stau aşa şi aşa. Am fost judecat pe nedrept.

- Dar cu dumneata?

- Şi eu, domnul ministru, tot aşa. Alţii m-au cumpănit să ajung aici. Sunt nevinovat!

- Şi dumneata?

- Tot satul ştie ca am fost omul cel mai de treabă. Numai întămplător eram şi eu atunci la crâşmă. Lucrul stă aşa şi aşa. Eu sunt nevinovat!...

04 noiembrie - Pilda zilei

 

Examenul din faţa ușii

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.

Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.” Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.” Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” (Luca 16:19-31)

TÂLCUIRI DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ PENTRU FIECARE ZI DIN AN

Pilda despre bogat şi Lazăr arată că aceia care nu au trăit cum se cuvine îşi vor da seama de greşeala lor, dar nu vor mai avea atunci putinţa de a se îndrepta. Ochii lor se vor deschide si vor vedea limpede care e adevărul. Amintindu-şi că pe pământ sunt mulţi orbi asemenea lor, vor vrea ca vreunul dintre cei morţi să fie trimis la ei, pentru a-i încredinţa că trebuie să trăiască şi să vadă lucrurile doar după îndreptarul Descoperirii (Revelaţiei) Domnului. Nici aceasta însă nu li se va da, fiindcă Descoperirea este ea însăşi îndestulătoare mărturie pentru cei care vor să cunoască adevărul, iar pe cei ce nu doresc şi nu iubesc adevărul, nici învierea cuiva din morţi nu va putea să-i înduplece a crede.

Pe cei bogaţi ...

 Pe cei bogaţi fă-i, Doamne, să vadă cât de goi
rămânem toţi când Mâna Ţi-o-nchizi de către noi.
Pe cei săraci fă-i, Doamne, să vadă ce bogaţi
putem cu toţii-ajunge de mila Ta purtaţi.
Pe cei trufaşi fă-i, Doamne, să afle tremurând
măsura ce uitată nu trebuie nicicând.
Pe cei smeriţi fă-i, Doamne, să afle fericiţi
ce mari sunt cei ce umblă cu-adevărat smeriţi.
Pe cei nălţaţi fă-i, Doamne, să caute şi spre jos,
pe cei căzuţi, să caute spre Cer mai curajos,
pe câţi le merge bine, să nu prea râdă-acum,
pe cei zdrobiţi fă-i, Doamne, să nu prea plângă-n drum,
Ci toţi să-şi amintească, în orice stare sunt,
că toate trec, – nimica nu-i veşnic pe pământ!
Să caute-a face bine, cât pot şi au prilej,
căci prea curând şi sigur îi spulberă-un vârtej!

 de Traian Dorz

03 noiembrie - Pilda zilei

 

De ce le merge bine celor răi?… De ce încercările şi necazurile îi izbesc, de regulă, tocmai pe cei care Îl caută pe Domnul şi mântuirea?… De ce sunt parcă mai feriţi de încercări cei care trăiesc în nepăsare de cele sufleteşti şi se tăvălesc în toate patimile şi păcatele?…

Iată o întrebare care ispiteşte. Dar nu e greu de dezlegat. Vom folosi o asemănare.

Când cineva e bolnav, doctorul nu cruţă medicamentele, oricât de amare ar fi. Şi, pe lângă aceasta, se dau bolnavului şi fel de fel de oprelişti de mâncăruri şi băuturi (aşa-numita „dietă“). Şi bolnavul nu se supără, căci e vorba de viaţa şi sănătatea lui.

02 noiembrie - Pilda zilei

 

La o judecătorie de la ţară s-a dezbătut un caz interesant.

Un om era acuzat că a furat lemne din pădurea unui proprietar de pădure.
Hoţul tăgăduia cu putere, ştiind că nu l-a văzut nimeni.
-Cu ce poţi dovedi pe acuzat? - întrebă judecătorul pe acuzator.
Acuzatorul scoase atunci din buzunar un ochean şi zise:
-Domnilor judecători, e adevărat că nu l-am prins pe omul acesta furând lemne.

01 noiembrie - Pilda zilei

 LOGICA LUI PASCAL 

1. Dacă nu există Dumnezeu, şi cred, nu se va întâmpla nimic. Mor, şi odată cu moartea, s-a sfârşit totul. 

2. Dacă nu există Dumnezeu, şi nu cred, de asemenea nu mi se va întâmpla nimic. Mor, şi odată cu moartea, s-a sfârşit totul. 

3. Dacă există Dumnezeu şi nu cred, am pierdut totul.

 4. Dacă există Dumnezeu şi cred, am câştigat totul.