În Pateric se află o pildă plină de nădejde pentru fiii Bisericii. Ni se spune că un călugăr bătrân își încheia zilele, iar la patul lui de suferință a venit starețul. Starețul, când a văzut negrăită pace și liniște pe chipul acelui călugăr, l-a întrebat:
„Frate, cum de ești așa de liniștit, totuși n-ai fost cel mai râvnitor, n-ai fost nici cel dintâi la biserică, n-ai fost nici cel mai mare rugător, cum de la sfârșit ai asemenea bucurie?”
Călugărul i-a răspuns: „Părinte, nemincinos este cuvântul Domnului Care a spus: ‹‹Nu judecați, ca să nu fiți judecați!» Eu în viața mea n-am făcut alte fapte bune, dar m-am străduit să nu judec pe nimeni, de aceea mă duc înaintea lui Dumnezeu cu nădejdea că El nu mă va judeca”.
Starețul i-a spus: „Fericit ești! Cu puțină lucrare (osteneală) te-ai mântuit!”
Drumul către Împărăția lui Dumnezeu este ușor de dobândit, păzind poruncile Mântuitorului, iar dacă nu reușim pe toate să le împlinim, iertarea este la îndemâna tuturor. Din pricina împietririi inimii nu putem să iertăm, întrucât ne considerăm perfecți, iar pe ceilalți, de cele mai multe ori, răi. Iubirea și iertarea sunt, așadar, trepte pe care trebuie să pășim pentru a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă nu am dobândit iertarea, iubirea, nejudecarea, înseamnă că mai avem drum lung până a ajunge la Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!