Undeva
trăiau odată
Doi
fărtaţi ciobani de oi,
Il
chema Drăgan pe unu
Iar
pe celălalt Drăgoi.
Ei
o turmă îşi crescură
Dar
de-atunci un drac duşman
A
vârât arțag de ceartă
În Drăgoi și în Drăgan.
Unu
vrea în sus s-o mâne —
Celălalt
înspre vâlcea,
Ăsta-n
dreapta, ăsta-n stânga,
Unul
hǎis şi altul cea!
,,S-o
- mpărțim atunci mai bine!"
„Hai!"
Şi- mpart berbeci şi miei.
Dar
rămâne o mioară —;
Şi
din nou război pe ei!
„Eu
o tai, să ştii, măi vere,
Şi-o
-mpărțim pe loc la doi !
,,
Ba, eu vreau întâi să-i crească
Lână
lungă, — şi apoi!"
Eu
atunci o tund pe-o parte.
Tu
cu-a ta, mai stai şi-un an".
Cât
a fiert Drăgoi, — degeaba:
Şi-a
făcut de cap Drăgan.
Iată
că, pe-un vânt, mioara
Se
prăvale într-un hău;
Când
s-o scoată: moartă, rece!
Iarăşi
sfadă, tămbălău!
,,A
căzut, de frig, în râpă
Căci ai tuns-o tu atunci!"
,,
Ba a dat-o jos furtuna,
Giaba vina mi-o arunci.” —
„Şi
de o tundeai cu mine,
Vântul
nu o răpunea,
C-ar
fi fost pe două laturi,
Biata,
tot atât de grea!...".
Că
e laie.... că-i bălaie…
— Haidem la judecători !" —
Domnii
mari pun ochelari
Şi-i
ascultă răbdători,
Apoi
chibzuesc de-asudă,
Råsfoesc
prin legi mereu...
,,Se
mai cer dovezi şi martori.
Se
amână! Cazu-i greu !".
Şi-amânară,
şi-amânară, —
De-au
lăsat, până –ntr-un an,
Fără
oi şi fără lână
Pe
Drăgoi și pe Drăgan.
din Calendarul
foii "Lumina Satelor", 1927, Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!