Era un om tânăr, la vreo patruzeci de ani, cum se zice, în putere. Și cârtea și se plângea într-una:
– Toată lumea s-a realizat până la vârsta asta, au bogății, au de toate, numai eu sunt sărac și nu am! Sunt cel mai amărât, Dumnezeu mă neglijează, de mine nu are grijă!…”. Un bătrân din vecini l-a tot auzit bodogănind și l-a întrebat:
– De ce te tot plângi? Ai mâini, ai picioare!
– Și ce valoare au astea dacă eu sunt sărac?
Atunci bătrânul zise:
– Cum să-mi tai o mână, cum să faci așa ceva?
– Nu se merită?
– Cum să merite, ce m-aș face numai cu o mână?
– Atunci hai că îți tai un picior și îți dau cinci mii de lei!
– Cum să-mi tai un picior, ce m-a face fără el?! Dă-i încolo de bani!
– Bine, atunci hai că îți scot un ochi și îți dau zece mii de lei!
– Ce m-aș face fără ochi? Îți dai seama ce ar însemna asta?
– Deci vrei să spui că astea valorează mai mult decât banii pe care ți-i ofeream eu?
– Toți banii din lume nu pot acoperi valoarea acestor lucruri!
– Toți banii din lume? Atunci, înseamnă că tu ești cel mai bogat om! Ai mâini, ai picioare, ai ochi! Ai toate simțurile astea, ești sănătos! Ce vrei mai mult? Ești cel mai bogat! Dacă pentru nicio sumă de bani nu renunți la ele, înseamnă că ești cel mai bogat om!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!