Cântare de laudă

de Sfântul Nicolae Velimirovici

 Ce folos are omul că dobândeşte lumea toată
 Dacă peste puţin va pieri?

 Ce folos are omul de coroana împărătească
 Ce-i şade pe cap
 Dacă peste puţin va trebui să o lase
 Şi în pământ să putrezească?
 Ce-i folosesc omului grămezile adunate
 De aur şi argint
 Dacă peste puţin din ale lui coaste
 Va creşte iarba?

 Ce folos de toate comorile lui
 De mătase, perle şi hrană scumpă
 Dacă peste el soarele mâine nu va mai străluci?

 Iată, trupul mort, gol de suflet, se pogoară în groapă.
 Unora ca aceştia
 Ce comori pământeşti în viaţă şi-au grămădit
 Moarte le sunt şi sufletul şi trupul,
 Iar cei ce rămân în urmă pe amândouă le îngroapă.
 Dar ei pentru nici unul nu plâng.
 Cel ce are înţelegere, să înţeleagă.

 O, Doamne, Tu tuturor povaţă le-ai dat:
 Sufletul, sufletul este cel
 Care trebuie îmbogăţit, păzit,
 Mântuit.
 Toate celelalte din lume împreună cu lumea
 Vor pieri.
 Porunca Ta noi o cunoaştem, Doamne,
 Dă-ne noua putere să o împlinim pe ea.
 Ajută păcătoaselor noastre suflete,
 Bunule Doamne,
 Ca fumul deşertăciunii să nu ne inece pe noi.

  ( din volumul "Proloagele de la Ohrida" - vol. I, pag. 356 )