"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

marți, 11 februarie 2014

Catehism creștin ortodox ( 27 )

59. În ce înţeles, anume, se poate vorbi despre progresul Sfintei Tradiţii? 
Progresul Sfintei Tradiţii, înseamnă dezvoltarea şi aprofundarea acesteia. «Progresul pentru fiecare lucru, zice: Vincenţiu de Lerin, înseamnă dezvoltarea acestui lucru din sine însăşi. E cazul cu inteligenţă, cu ştiinţă, cu înţelepciunea; fiecare din acestea se dezvoltă, numai în felul propriu. În cazul religiei, dogma se poate dezvolta numai în ea însăşi, în acelaşi înţeles, în aceeaşi ideie. Religia, poate imita felul de dezvoltare al corpurilor, care deşi cu înaintarea anilor, îşi dezvoltă funcţiunile, ele rămân, totuşi, ceea ce erau. Se poate adaugă formă, înfăţişare, distincţie, totuşi firea fiecărui gen rămâne aceeaşi». Prin dezvoltarea şi aprofundarea Tradiţiei, deci, noi căpătăm o înţelegere din ce în ce mai limpede a învăţăturilor descoperite de Dumnezeu. Aceste învăţături ajung a fi formulate de Sinoadele ecumenice şi de Biserică în «Dogme», în scurte formule de credinţă, propovaduite în Biserică spre mântuirea noastră.


60. Ce condiţie se cere pentru ca un adevăr de credinţă să fie formulat în Dogmă?
 Adevărul de credinţă trebuie să fie cuprins în Descoperirea dumnezeiască, adică în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie.

 61. Când Sinoadele ecumenice nu se mai adună, cum deosebim învăţătura adevărată de cea mincinoasă? 
De la ultimul Sinod ecumenic (787) până astăzi, oamenii învăţaţi ai Bisericii Ortodoxe au cercetat cu atenţie Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie şi au scos din ele îvăţăturile folositoare şi adevărate pe care totdeauna le-au înfăţişat, în opoziţie cu cele mincinoase. Aceste învăţături adevărate au fost, apoi, aprobate în cea mai mare parte de Sinoadele Bisericilor Ortodoxe care le-au formulat în Mărturisiri de Credinţă, călăuze vrednice de toată încrederea. În clipele grele ale vieţii Bisericii, Sinoadele a toată Ortodoxia sunt crainicii adevărului dumnezeiesc. Când împrejurări deosebite împiedecă adunarea unor astfel de Sinoade, este de ajuns consimţirea tuturor Bisericilor Ortodoxe, la primirea unui adevar de credinţă, sau de viaţa, pe temeiul sigur al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Tradiţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!