DESPRE DRAGOSTEA ÎN HRISTOS ŞI DESPRE SÂRGUINŢA LA CÂNTĂRILE ŞI SLUJBELE BISERICEŞTI

 

SFÂNTUL TEODOR STUDITUL

Fiii mei prea iubiţi şi fraţilor, cu cât eu smeritul şi netrebnicul, care nu sunt vrednic să mă chem părintele vostru, mă silesc din toată puterea, ca să vă sfătuiesc pentru mântuirea sufletelor voastre, cu atât şi voi deschideţi urechile voastre şi ascultaţi învăţătura Domnului şi auziţi cuvintele mele, ca să nu grăim în zadar şi să aruncăm sămânţa în pământ înţelenit; pentru că nici noi nu vom secera nimic şi nici voi nu veţi rodi, ca un pământ rău, înţelenit şi plin de spini, din care numai patimi răsar, iar nu fapte bune. Deci, trebuie să ascultaţi toţi şi să vă gândiţi pururea şi în tot ceasul şi mai ales în ziua învăţăturii că acum este: ori vremea pierzării, dacă nu ascultaţi, ori zile de sârguinţă, pentru ca viaţa noastră să fie roditoare, iar calea dreaptă. Deci să alergăm, să ne sârguim ca să plăcem Domnului pentru toate; iată în mâna noastră este şi viaţa şi moartea. Să ne ajutăm unul pe altul deapururea la slujbele cele orânduite, că în faptele mâinilor voastre este mântuirea şi pierzarea, în petrecerea voastră bună este mântuirea voastră, în dragostea curată a unuia către altul, este odihna sufletească. Pentru că unde este dragostea, acolo este şi legătura păcii şi toată răutatea se izgoneşte, iar unde nu este dragostea, acolo este urâciunea şi diavolul şi vorbele în zadar şi toate patimile. Deci, să păzim hotărârile, canoanele şi poruncile Mântuitorului, să umblăm după pravilă şi nu afară de canoane în voile noastre, mâncând şi bând rău şi ca cei fărădelege vieţuind. Drept aceea, trăind cu toţii aici să vă faceţi toţi un suflet, o inimă şi o voie, ca să  fiţi la toate în orânduială. Dar oare cum vieţuiţi? Răspundeţi. Şi cum petreceţi? Ce supunere aveţi? Oare după voia Domnului, nelucrând cu patimă, sau de silă faceţi poruncile, ca şi când nu ar fi dela Dumnezeu? De este aşa, vai de noi, că pentru puţină dulceaţă, gătim nouă pierzarea.

Vedeţi că este vreme de priveghiere şi de sârguire, vreme de nevoinţă şi atât de multă, încât sânge să pice, precum au arătat unii din cuvioşii părinţi, care au scuipat sânge de multă trudă. Trebuie, o fraţilor, să punem mare silinţă pentru că a celor ce se nevoiesc este împărăţia cerurilor. Mai vârtos să vă nevoiţi spre rugăciune, ca îndată ce loveşte toaca, cu toţii dimpreună să vă adunaţi ca o turmă, ca şi cum aţi fi chemaţi de îngeri să vorbiţi cu Dumnezeu şi să slujiţi cu cântări duhovniceşti, şi nu veţi lua daruri şi răsplătiri vremelnice şi trecătoare, ci dumnezeieşti şi veşnice daruri, care luminează şi înviază sufletele. Grăbindu-vă, strigaţi cu un glas şi cu o cântare, trâmbiţând spre slava Domnului Dumnezeu. La sedelne cu toţi împreună cântaţi, la citiri fiţi în stare de veghe, treji la pesne şi cu umilinţă la cântări, luminându-v\ cu bucurie sufletească, şi cu atâta silinţă să cântăm încât să ruşinăm pe diavolul. Făcând dimpotrivă, înseamnă că-l veselim. Mai vârtos, să fim cu luare aminte la rugăciuni, ca rugându-ne cu curăţie prea curatului Dumnezeu, să ne luminăm mai mult, iar să nu ne întunecăm.

După otpustul slujbei, ieşind cu linişte, unul să meargă la învăţătură ca să nu piardă câştigul ce l-a adunat prin cântare, cu vorbe deşarte; altul la altă folositoare treabă; iar cel ce vrea să se odihnească puţin (nu oriunde), să meargă la patul său şi acolo întâi să se întărească cu rugăciunea, însemnându-se cu semnul crucii, şi să se culce cu grijă citind în gândul său şi vreun psalm, pentru ca să nu fie necăjit de vicleanul. Că obicei au diavolii, cu deosebire, după rugăciune să ne tulbure sufletele; şi pentru că prin rugăciune ne-am luptat cu ei, drept aceea se silesc şi ei cu tot dinadinsul ca rău să risipească ceea ce bine am adunat; ne întunecă gândul şi bat război cu noi, mai vârtos în vremea când este trupul ostenit de truda cântărilor sfinte şi de slujbe; şi ne aduce gânduri rele şi întinate, ne pleacă spre pofte şi de multe ori ne face să şi visăm. Aşa că mai lăudat este acela carele după slujbă priveghează şi se îndeletniceşte cu psalmi sau citeşte dumnezeieştile Scripturi, decât să cadă îndată în aşternut, căci unul ca acela scapă din ispită. Iar de este cineva împovărat de greutatea somnului (pentru ca să nu-şi piardă plata sa cârtind în ştiinţa sa), de se va odihni puţin, nu va fi sub vină. După plinirea rugăciunilor, aflându-vă toţi într-o osârdie, să alergaţi la ascultarea voastră obişnuită şi să vă rugaţi Domnului ca să petreceţi toată ziua în fapte bune. Mergând fiecare la ascultarea sa, sau împreună de va fi trebuinţă, nici acolo să nu vă lipsească rugăciunea din gură, ca să se săvârşească tot lucrul nostru cu rugăciune şi cu cuget curat. Chiar la sapă de veţi fi, la lucrul viei de veţi lucra, sau bucate de veţi face,  sau pâine sau orice altă ascultare veţi săvârşi, să o faceţi cu înţelepciune, cu tăcere şi la vremea orânduită, cu mulţumire şi cu citiri.

Vorbele voastre, precum am zis de multe ori, să fie despre lucruri cuvioase, de vor fi acestea trupeşti; iar de vor fi duhovniceşti, să fie sau despre tropare bisericeşti, sau despre alt lucru sufletesc, râvnind unul darul altuia; căci fiecare are darul său deosebit şi ce lipseşte unuia, poate câştiga dela altul, urmând albinelor mult sârguitoare, bine ostenitoare şi adunătoare de flori.

Toţi sunteţi prietenii mei, toţi fiii mei, toţi iubiţi, toţi o inimă, un gând, o bucurie, o laudă, o putere, un trup. Măcar că nu sunt vrednic să vă grăiesc cuvintele acestea, dar doresc ca să vă mântuiţi toţi; deşi sunt prea desfrânat eu, voiesc să fiţi voi curaţi şi înţelepţi. Şi mare nădejde am la marele Domnul Dumnezeul nostru cel mult îndurat şi milostiv, pentru care ne-am adunat toţi în locaşul acesta, că vă îndreptaţi şi vă veţi face desăvârşit curaţi, pentru rugăciunile sfântului părintelui nostru. Numai lenea să lipsească, trândăvia să se izgonească şi să fim fierbinţi spre cele dumnezeieşti, suferitori la osteneli şi nimic să nu ne despartă de dragostea lui Dumnezeu: nici postul, nici privegherea, nici frigul, nici arşiţa zilei, nici ocara, nici lipsa hranei sau a hainelor, toate acestea să le suferim numai pentru mântuirea noastră. Să nu ţinem mânie asupra cuiva, care ne va zice sau ne va face rău; ci să socotim că Dumnezeul şi Stăpânul nostru toate câte am zis şi altele mai grele le-a suferit, şi toată amărăciunea şi toată necinstea a pătimit pentru noi păcătoşii. Prin ce se potriveşte o slugă cu Stăpânul său? Şi cu toate acestea El primeşte din bunătate şi cea mai mică osârdie a noastră, ca o mare slujbă, şi se află deapururea lângă noi ca să nu ne smintim sau să se clătească picioarele noastre, după cum este scris. Deci să batem la uşa milostivirii Sale şi ne-o va deschide; să petrecem în răbdare, aşteptând mângâierea Sa; şi ni se va arăta nouă şi ne va învrednici de bucuria Sa cerească şi de cămara împărăţiei cerurilor, cea nefăcută de mâini.

Graiul meu este slab şi ticălos şi nu pot povesti măririle lui Dumnezeu, nici să spun bunătatea Lui cea peste măsură, cu care ne acopere pe noi; nici nu îndrăznesc să vă spun cum va proslăvi pe cei ce vor plăcea Lui într-acest veac. Dar va şi pedepsi fără milă şi va chinui în veci pe cei ce nu vor crede într-însul şi nu vor urma poruncile Sale.

Atât numai vă zic, şi vă aduc mărturie cerul şi pământul şi pe sfinţii îngeri, că de nu vă veţi lenevi pentru mântuirea voastră şi de nu veţi călca nici o poruncă oricât de mică; de nu veţi umbla în întunerecul nespovedaniei, ci veţi mărturisi adesea nu numai faptele voastre, ci şi cugetele, fără de făţărnicie şi fără de a ascunde ceva; şi de nu veţi mânca sau veţi bea ceva în ascuns; şi de vă veţi feri de neruşinata îndrăzneală nu numai a unuia către altul, ci chiar către însuşi mădulările voastre (din care se naşte desfrânarea şi toată pofta şi spurcăciunea) ca să le întinaţi căci sunt mădulare ale lui Hristos cinstite, să ştiţi şi bine să fiţi încredinţaţi că veţi moşteni împărăţia Tatălui şi vă veţi desfăta de toate bunătăţile ce sunt gătite tuturor drepţilor din veac. Aşa dar, vă rog şi vă sfătuiesc, nu vă grăiţi de rău unul pe altul, nu ţineţi mânie unul asupra altuia, nu pismuiţi, nu răsplătiţi rău pentru rău. Nu poftiţi proorocii, nu cereţi fără de vreme dregătorii din care pricină să se tulbure inimile voastre, ci vă mărturisiţi gândurile voastre, ca să afle odihnă sufletele voastre. Arătaţi în toate supunere şi ascultare, fără împotrivire de cuvinte, pentru Domnul. Aceasta făcând, preoţie veţi săvârşi, liturghie şi sfinţenie.

Mulţi dintre preoţi, jertfitori, ierarhi, prooroci şi făcători de minuni, poate că se vor trimite în munca iadului, auzind pe Domnul zicând: „mulţi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! dar n-am făcut cutare minune şi cutare arătare întru numele Tău? şi vor auzi: nu vă ştiu pre voi, duceţi-vă dela Mine blestemaţilor în focul cel veşnic ce este gătit diavolului şi slugilor lui". Al meu preot, al meu dascăl, al meu Dumnezeu (că până într-atâta îndrăzneşte cuvântul, de veţi lua aminte ceea ce este scris: eu am zis, sunteţi toţi fiii celui înalt,) este cel supus şi smerit, cel ce mărturiseşte curat toate neputinţele sale către ticăloşia mea şi cel ce nu cere mai mult decât ce a luat dela nevrednicia mea, nici iscodeşte pentru ce am orânduit pe cutare a fi econom şi pe celălalt socotitor, sau pentru ce cutare s-a rânduit la cutare ascultare, iar cutare la celelalte sau că nu se cuvenea cutăruia, acea dregătorie, nici cutăruia acea slujbă. Nu vi se cade nici vă este de folos acest fel de iscodiri şi de cercetări, nici a le grăi şi nici a le gândi pentru că din aceasta se naşte cârtirea, grăirea de rău, nerăbdarea, hula, mândria şi pierzarea cea desăvârşită a sufletului. Iar Domnul Dumnezeu, care face vrednici din nevrednici şi înalţă pe sărac din gunoi, Cel ce dă dar şi înţelegere celor smeriţi, să vă întărească, să vă păzească, să vă împace întru sfânta şi dumnezeieasca Sa pace, să vă dea viaţă bună şi să vă ţie în toate cu fapte bune desăvârşit, spre plinirea poruncilor lui cu plăcere dumnezeiească, cu urmare îngerească spre moştenirea împărăţiei cerurilor, ca să înălţăm cu toţii laudă lui Dumnezeu cu o gură, în ziua cea nesfârşită în care este sălăşluirea tuturor celor ce se veselesc şi bucuria întru Hristos Iisus Domnul nostru şi Tatălui slavă, şi Duhului Sfânt mărire, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

SFÂNTUL TEODOR STUDITUL
CUVÂNTĂRI DUHOVNICELTI
Text reprodus după ediţia tipărită de Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994