Într-o zi, două fete secerau grâu în holde apropiate. Una dintre ele secerase aproape trei sferturi din holdă, iar cealaltă secerase abia jumătate, de aceea se silea din răsputeri, ca să termine până la apusul soarelui.
Trecuse vreo 2-3 ceasuri bune după miezul zilei şi în depărtare se zăreu doi moşnegi: erau Atotputernicul şi cu Sf. Petre, care cutreierau adesea pe pământ.
Ajunşi în dreptul celor două vrednice secerătoare, moşnegii le dădură bineţe şi le urară să termine cu ajutorul lui Dumnezeu de secerat, până la venirea serii.
Fata care secerase mai mult de trei sferturi din lan, de acum, răspunse cu fermitate că până seara ea tot va termina de secerat, fie că vrea Dumnezeu, fie că nu.
Cealaltă, mai înţeleaptă şi cu nădejdea la Dumnezeu, zise, că dacă va voi Bunul Dumnezeu, va termina de secerat până la lăsarea serii.
Abia porniră cei doi călători, când fata cea lăudăroasă şi fără nădejdea în Dumnezeu a început să se vaite de durere la stomac, care n-a lăsat-o până târziu seara, când, cu chiu cu vai, abia a ajuns acasă.
Fata cealaltă, care mai avea mult de secerat, dar cu gândul şi nădejdea la Dumnezeu, până seara a terminat toată holda. A plecat fericită acasă, mulţumind din inimă Atotputernicului Dumnezeu.
A doua zi de dimineaţă, fata cea lăudăroasă şi neînţeleaptă a trebuit să se ducă din nou în holdă să secere bucata care-i rămăsese, căci nu degeaba a ieşit această zicală în popor: Nu-i după cum vrea omul, ci după cum vrea DOMNUL!
Dumnezeu este cel ce lucrează întru voi; şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi după a Lui bunăvoinţă. (Filipeni 2,13)
Teodorescu-Chirileanu
„Istorioare morale: (din înţelepciunea poporului român)”, antologie alcătuită de preotul Valeriu Dobrescu. Editura Babei, Bacău 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!