Era odată un om, care pentru ca nu-i erau recunoscute calităţile de către „cei mari”, s-a supărat întratât, încăt a început a spune că toţi cei care nu-l înţeleg, au o problemă. Fiind un bun orator şi-a pus în gând să devină un „veritabil apostol” şi de aceea „s-a schimbat la grai, gesturi, mers, haina”. Si-a lăsat barbă, alegând pentru predicile sale subiecte biblice interesante. Astfel numărul celor care-l ascultau creştea zilnic şi de aceea într-o seara, epuizat „de greaua muncă apostolică”, predicatorul nostru a căzut într-o stare de somnolenţă. Mişcându-se între luciditate şi visare, a avut următoarea stranie viziune. I se părea că uşa a fost deschisă fără zgomot şi o persoană necunoscută şi impunătoare având în mâini ” multe aparate chimice, balanţe şi instrumente”, s-a apropiat de el. Apoi în liniştea camerei a răsunat întrebarea:
– „Eşti robul lui Dumnzeu?”
– „Da” – răspunse acesta.
– „Ai zelul necesar pentru această misiune?” – întrebă din nou necunoscutul.
Şi deodată şi-a simţit inima scăldată în plăcerea „râvnei sale”, dar, a descoperit cu uimire că acesta a luat „forma materiala”. O scoase din sân dăruind-o străinului care „o puse pe cântar şi o cîntări cu mare bagare de seamă, zicând: o sută de kilograme râvnă”
Apoi paralizându-i entuziasmul, printr-o privire ce afirma că nu era terminată investigaţia, a sfărâmat obiectul punându-l într-o cratiţă pe foc. După ce s-a topit a lăsat-o să se răcească şi „toată masa se slei în straturi”.
Sub loviturile ciocanului acestea s-au despărţit unele de altele şi au fost cântările cu atenţie, rând pe rând, iar rezultatul a fost notat pe o foaie de hîrtie.
Iată-l: „Analiza râvnei predicatorului ” x ” ( putem fi oricare dintre noi ), care candidează la răsplata mărturisirilor lui Dumnezeu. Greutatea totală 100 kg. După analiză s-au aflat: făţărnicie – 10 părţi, trufie – 23 părţi, sete după laudă – 19 părţi, mândrie de nume – 11 părti, mândrie de talent – 14 părţi, iubire de putere – 12 părţi, iubire de Dumnezeu – 4 părţi, iubire de oameni – 4 părţi, râvnă curata – 3 părţi. Total 100 kg.
Omul nostru este uluit! Dorinţa de a sluji lui Dumnezeu era amestecată cu atâta murdarie?” repetă socoteala care se dovedea exectă, şi simţi cum notiţa pe care o strângea în mână se preschimbă înrt-o oglindă în care văzu clar imaginea inimii sale. A înţeles astfel că frica de iad nu înlătură minciuna şi defectele sufletului, iar smerenia şi modestia formează atitudinea corectă apropierii de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!