O tânãrã stãtea şi aştepta avionul în sala de aşteptare a unui aeroport mare. Pentru cã trebuia sã aştepte mult timp şi-a cumpãrat o carte şi un pachet de biscuiţi. Ca sã treacã timpul mai uşor, s-a aşezat în sala de aşteptare VIP şi a început sã citeascã.
Lângã ea, pe scaunul alãturat, erau biscuiţii şi pe urmãtorul scaun era un domn
care citea ziarul.
Când a început pachetul şi implicit primul biscuit, domnul de alãturi a luat şi
el unul. Ea s-a simţit indignatã, dar n-a zis nimic şi a continuat sã citeascã.
În interiorul ei îşi spunea: “Uite ce fel de persoanã e acest bãrbat! Dacã aş
avea numai puţin curaj, i-aş face moralã”.
Şi aşa de fiecare datã, când ea lua un biscuit, lua şi el unul. Acest lucru o
înfuria, dar nu dorea sã fie cauza unei scene. Când a mai rãmas în pachet
ultimul biscuit, ea gândea: “Ah, acum vreau sã vãd ce îmi zice când se vor
termina toţi!”.
Bãrbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt în douã şi i-a dat jumãtate.
”Ah! Asta e culmea!” gândi ea şi îşi luã lucrurile, cartea şi geanta şi se
îndreptã spre ieşirea sãlii de aşteptare.
Dupã ce se aşezã în scaun, în avion, se simţi un pic mai liniştitã, închise
cartea şi deschise geanta pentru a pune acolo jumãtatea de biscuit rãmasã
când…surprizã, deschizând geanta vede cã pachetul de biscuiţi era întreg,
neatins, în geantã!
Se ruşinã de modul în care s-a comportat şi abia atunci înţelese cã pachetul de
biscuiţi pe care îl mâncase nu era al ei, ci al domnului de alãturi. Domn
care împãrţise cu ea chiar şi ultima bucãţicã, fãrã a se simţi indignat,
nervos sau superior…în timp ce ea se comportase urât şi îşi simţise orgoliul
atins.
Şi nici mãcar nu avea posibilitatea sã se explice… sau sã-şi cearã scuze”.
___
Câte dãţi în viaţã am mâncat biscuiţii altcuiva fãrã sã ne dãm seama?
Înainte de a ajunge la o concluzie şi înainte de a gândi rãu despre o persoanã,
UITĂ-TE atent la ceea ce ai în jur, de obicei ceea ce vezi nu e
şi adevãrul situaţiei!
O piatră…dupã ce ai aruncat-o!
O vorbã…dupã ce ai spus-o!
O şansã...dupã ce ai pierdut-o!
Timpul…dupã ce a trecut!
Şi mântuirea sufletului tău...după ce ai ignorat-o şi după ce ţi-ai trăit viaţa
de pe pământ, în trup, fără să-ţi pese de Dumnezeu (fără să ai credinţă în El),
fără să faci fapte bune, fără să ţii cont de cele zece porunci divine, fără să
mergi la biserică, fără să te căieşti de toate păcatele făcute, fără să te
spovedeşti, fără să-ţi îndrepţi comportamentul, fără să fii un OM bine plăcut
lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!