În Epistola lui Iacob se află o oglindă. O cunoaște-ți? Iat-o:
“Căci dacă ascultă cineva Cuvântul și nu-L împlinește cu fapta, seamană cu un om care își privește fața într-o oglindă; și, după ce s-a privit, pleacă și uită cum era” (Iacob 1,23)
Fiecare dintre noi să ne uităm la oglinda aceasta! Căci, oricât am fi înaintați în lucrurile mânturii sufletești, tot mai avem destule “pete” care ni se arată prin “oglinda” de mai sus.
Întrebarea este însă: căutăm noi să ne spălăm, dupa ce ne-am văzut în oglinda aceasta, ori rămânem numai cu privitul?
O, ce de creștini sunt în chipul privitorului din oglinda de la Iacob 1,23! Își văd păcatele și scăderile, dar nu se lasă de ele.
De pildă, o predică mișcătoare este oglinda în care te vezi așa cum ești, Sfânta Scriptură este o oglindă cerească, în care, citind, te vezi așa cum ești. O carte, o foaie religioasă, sunt și ele o oglindă care îți arată păcatul.
Spre pilda, cartea “Oglinda omului” are 20 de oglinzi, în care fiecare om își poate vedea starea lui cea sufletească.
Însă întrebarea este: câți se “spală” după ce s-au văzut în aceaste oglinzi spirituale? Ce folos de cel ce plânge sub puterea Cuvântului lui Dumnezeu, dacă nu se și îndreaptă? Ce folos de cel ce se uită zilnic în oglinda Bibliei, în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, daca nu și împlinește acest cuvânt?
Privirea noastră în oglinda de la Iacob 1, 23 trebuie să fie însoțită de rugăciunea psalmistului: “Spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi… inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și Duh drept înoiește întru cele dinăuntru ale mele!” (Psalm 50).
Preot Iosif Trifa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!