Catehism creștin ortodox ( 72 )

85. Ce se poate şti despre Dumnezeu cu mijloacele minţii omeneşti şi ale firii înconjurătoare? 

Cu aceste mijloace noi ştim că Dumnezeu există, dar nu ştim ce este el, în sine, în fiinţa Lui. 

86. Este vreo deosebire între acest fel de a cunoaşte existentă lui Dumnezeu şi cel dat prin Descoperirea dumnezeiască ?

 Felul cunoaşterii existenţei lui Dumnezeu prin Descoperire e mai sigur şi mai preţios, fiindcă aceasta cunoaştere ne-o dă Dumnezeu însuşi şi mintea noastră nu se mai îndoieşte. Apoi pe când în Descoperirea dumnezeiască, cunoştinţa existenţei lui Dumnezeu pleacă de la credinţa, ca să ajungă la cunoaştere, în aflarea existenţei lui Dumnezen pe calea firii, mintea porneşte de la cunoaştere, spre a ajunge la credinţă. 

87. Prin ce arată firea existenţa lui Dumnezeu? 

Zidirea întreagă, de la făpturile cele mai mici până la cele mai mari, de la cele înzestrate cu mai puţină pricepere până la cele mai înţelepte, de la începutul lumii până astăzi, mărturiseşte înţelepciunea, bunătatea şi puterea Făcătorului. Sfânta Scriptura ia firea ca mărturie a existenţei lui Dumnezeu, când spune: «Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria» (Psalm 18 :1). 

Începând de la Sfântul Irineu şi până la Sfântul Ioan Damaschin, toţi Sfinţii Părinţi şi Scriitori bisericeşti dovedesc existenţa lui Dumnezeu, pe baza legii naturale sau fireşti. Sfântul Grigorie Teologul spune: «Dar cu mult mai înainte decât acestea (adică cerul, luna, stelele), mai presus decât ele şi izvor al lor este fiinţa (lui Dumnezeu), care întrece orice cuprindere şi orice înţelegere... Şi privirea şi legea firii ne învăţa ca Dumnezeu există şi ca El este cauza creatoare şi susţinătoare a lumii. Privirea (ne învaţă ca există Dumnezeu) atunci când se aşează pe cele văzute şi bine fixate şi care merg şi care sunt, ca să zic aşa, mişcate în chip nemişcat şi sunt purtate. Iar legea naturală deduce din cele văzute si, rânduite pe Autorul lor». 

Cunoştinţa despre Sine a dat-o Dumnezeu oamenilor, de la început, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, dar păgânii atribuind această cunoaştere lemnelor şi pietrelor, au nedreptăţit adevărul. Aceasta cunoaştere rămâne însă neschimbată, având slava ei nemişcată. Sfântul Pavel zice: «Ceea ce este, cunoscut despre Dumnezeu, arătat este întru dânşii, ca Dumnezeu le.-a arătat lor» (Romani 1:19). 

Cunoaşterea lui Dumnezeu pe calea firii s-a dat oamenilor nu prin glas, ci prin aşezarea făpturilor la mijloc, pentru că şi cel înţelept şi cel fără minte, cunoscând cu privirea frumuseţea celor văzute, să se ridice la Dumnezeu. Ordinea lucrurilor, schimbarea anotimpurilor, a atmosferei, calea armonioasă a elementelor, cursul ordonat al zilelor şi al nopţilor, al lunilor şi al anilor, grija pe care o minte atotînţeleaptă o are fata de fiecare vietuiţoare, supunerea tuturor faţă de om, dovedesc existenţa lui Dumnezeu. Zidirea, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, ne duce ca de mână la cunoaşterea lui Dumnezeu. Este o cunoaştere care porneşte de la făpturi şi se ridică până la Făcătorul firii.