"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

luni, 14 aprilie 2014

Catehism creștin ortodox ( 80 )

114. De unde le vine diavolilor această răutate? 
Această răutate le vine din iubirea de sine şi din mândrie. Dumnezeu i-a făcut buni, cum a făcut bun tot ce există (Facerea 1:31), dar ei au călcat porunca ascultării de Dumnezeu şi au fost aruncaţi în întunericul cel mai adânc, cum zice Scriptura: «Şi pe îngerii, care nu şi-au păzit dregătoria lor, ci şi-au lăsat lăcaşul lor, spre judecata zilei celei mari, legăturilor celor veşnice sub întuneric îi ţine» (Iuda 1:6). Prin pedeapsă cu focul cel veşnic (Matei 15:41), Satan şi îngerii lui sunt osândiţi în veci şi nu pot fi niciodată primitori ai dumnezeiescului har . 


 115. Ce se înţelege prin cuvintele «văzutelor tuturor»?
 Sfânta Scriptură ne spune că la început Dumnezeu a făcut cerul şi pământul (Facerea 1:1). Am văzut mai înainte că «cerul» din aceste cuvinte, înseamnă lumea nevăzuta a îngerilor. Pământul înseamnă lumea văzută. Această lume văzută, adică pământul cu toate ale lui era la început, nevăzut şi netocmit, adică fără formă (Facerea 1:2). Dumnezeu a făcut lumea, nu dintre o dată, ci treptat, într-o ordine care să îngăduie lucrurilor să se sprijine unele pe altele, în înţelesul că cele ce urmau nu puteau să apară fără cele dinainte. 
Aşa, Dumnezeu a făcut în ziua întâi lumină, fără care nu e cu putinţă nici o lucrare şi nici o creştere. În ziua a două a făcut tăria sau cerul văzut; în a treia adunarea apelor, uscatul şi toate ierburile şi plantele; în ziua a patra, luminatorii cerului, soarele, luna şi stelele; în ziua a cincea peştii şi păsările; în ziua a şasea animalele cu câte patru picioare, târâtoarele, tot felul de animale si la urmă pe om (Facerea 1:3-26). 
În ziua a şaptea Dumnezeu s-a odihnit de lucrările sale. Ordinea aceasta în care diferitele feluri de viaţă şi de făpturi apar între o înlăntuire firească şi necesară, începând cu lumina şi terminând cu omul, arată adânca înţelepciune a Ziditorului. 
Sfinţii. Părinţi spun că omul a fost făcut în urma celorlalte lucruri, pentru că se cuvenea să fie pregătită împărăţia şi apoi să vină împăratul ei - omul. Omul nu putea să apară decât atunci când toate cele necesare pentru viaţa lui erau create. Ei nu putea veni în lume înainte de apariţia vieţii. Plantele şi toate celelalte animale trebuiau să apară înaintea lui. 

116. Pornirile cele rele ale făpturilor au fost de la început ?
 Nu. Făpturile au fost curate, nevinovate şi nevătămătoare atunci când au fost zidite: «Şi a privit Dumnezeu toate câte făcuse şi iată erau bune foarte» (Facerea 1:31). 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!