Catehism creștin ortodox ( 76 )

97. Sfânta Tradiţie mărturiseşte existenţa Sfintei Treimi? 

Tradiţia primelor trei veacuri mărturiseşte fără şovăială credinţa în existenţa Sfintei Treimi. Au mărturisit cu caldură despre Sfânta Treime: Sfântul Clement Romanul, Sfântul Ignatie, Sfântul Policarp, Aristide, Sfântul Justin, Atenagora, Sfântul Teofil al Antiohiei, Sfântul Irineu, Clement Alexandrinul, Origen, Tertulian, Novaţian. Sfinţii Parinţi ai veacurilor IV şi V s-au rezemat neîntrerupt pe această tradiţie, în toiul luptelor lor, contra arianismului. Se pot cita în această privinţă, mai ales Sfântul Atanasie, Sfântul Epifanie, Sfântul Ilarie şi Fericitul Augustin. «În unitatea firii sunt trei persoane», zice Tertulian. «O singură Dumnezeire şi un singur Dumnezeu în trei ipostasuri», declară Sfânta Atanasie. 

98. Cele trei persoane sau trei ipostasuri, pot fi înţelese ca trei Dumnezei? 

Cele trei persoane dumnezeieşti nu se înţeleg ca persoanele omeneşti, ci în felul în care ne arată Mântuitorul în Evanghelia după Ioan, când zice: «Eu şi Tatăl una suntem» (Ioan 10:30). Legătura Tatălui cu Fiul şi a Fiului cu Mângăietorul (Sfântul Duh) uneşte pe cei trei unul cu altul. Aceşti trei sunt una, nu unul după cuvântul: «Eu şi Tatăl una suntem» una după unitatea fiinţei, nu după unitatea numărului. Cele trei ipostase, zice Sfântul Grigorie Teologul, sunt o singură Dumnezeire şi «O singură Fire în trei proprietăţi, înţelegătoare, desăvârşite, existând prin ele însele; deosebite în număr, dar nu deosebite în Dumnezeire». Acelaşi Sfânt Părinte explică felul unirii ipostaselor astfel: «Se deosebesc fără să se împartă, ca să zic aşa, şi se unesc deosebit. Unul în trei este Dumnezeirea şi trei fac una». Nu sunt, deci, trei Dumnezei.

 99. Care e legătura ipostaselor între ele? 

Deşi mare taină, lucrul acesta a fost lămurit pe larg de Sfinţii Părinţi. Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune că Firea dumnezeiască, simplă şi necompusă, e lărgită de însuşirile ipostasurilor şi de deosebirile de persoana şi de nume. În fiecare persoană se înţelege întreaga Fire împreună cu însuşirea ei, adică cu ipostasul. Rămâne fiecare ceea ce este, având în sine şi pe celelalte, prin unirea firească cu ele. Tatăl este în Fiul şi în Sfântul Duh. De asemenea şi Fiul şi Sfântul Duh se află în Tatăl şi în ceilalţi doi.

 100. Cele trei ipostasuri voiesc şi lucrează separat, sau la un loc?

 Sfântul Ioan Damaschin spune că fiecare din cele trei ipostasuri nu voiesc şi nu lucrează aparte, separat şi deosebit, ci împreună, Sfânta Treime e o singură fire, o singură voinţă, o singură lucrare, o singură putere, o singură autoritate, pentru că e o singură Dumnezeire. 

101. Ce au împreună şi ce au deosebit persoanele Sfintei Treimi ? 

Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh au împreună însuşirea de a fi nefăcuţi şi Dumnezeirea. Fiul şi Sfântul Duh au împreună însuşirea că sunt din Tatăl. Tatăl este nenăscut, Fiul este născut, Sfântul Duh este purces. 

102. Prin ce se deosebeşte mai de aproape Tatăl?

 Tatăl este nenăscut. El nu primeşte existenţa de la nimeni, nu are cauza. El e izvorul celorlalte două persoane. Dumnezeu e Tată din veci. El nu este însă tata în felul omenesc. El n-a început să fie Tata în timp, după împlinirea vârstei, odată cu apariţia puterii de a naşte, asemenea oamenilor şi celorlalte vieţuitoare. Dumnezeu e Tată deodată cu veşnicia. El e, deci totdeauna Tată. 

103. Prin ce se deosebeşte mai de aproape Fiul? 

Fiul este născut, este Unul-născut, fiind împreună veşnic cu Tatăl şi deofiinţă cu Acesta. Fiul e Fiu dinaintea veacului şi de totdeauna. El nu şi-a început cândva existenţă, ci de când e Tatăl e şi Fiul. Şi când gândim la Tatăl, gândim şi la Fiul. Fiul nu e creat, cum pretindea Arie, ci e născut din Tatăl, dar nu printr-o naştere omenească, nici constrânsă, ci printr-una voiţă şi firească. E o naştere necuprinsă de mintea omenească. Fiul şi Tatăl sunt una ca Dumnezeire, că fire, ca veşnicie, ca voinţa, ca lucrare, ca bunătate etc, dar se deosebesc ca ipostase: unul e născut, pe când celalalt e nenăscut; în aceasta privinţa, Tatăl este izvorul şi cauza Fiului. Fiul se deosebeşte, apoi, şi de Tatăl şi de Sfântului Duh, prin aceea că El şi-a luat asupra-şi lucrarea mântuirii. Numele propriu al Fiului este Cuvintul. El se numeşte şi înţelepciunea lui Dumnezeu. El e Cuvintu!, Strălucirea si Chipul Tatălui. 

104. Prin ce se deosebeşte mai de aproape Duhul Sfânt? 

Duhul Sfânt purcede din Tatăl, Cum spune însuşi Mântuitorul: «Iar când va veni Mângăietorul, pe care Eu îl voi trimite vouă, de la Tatăl, Duhul adevărului, care de la Tatăl purcede, acela va mărturisi pentru Mine» (loan 15:26). Însuşirea lui personală este de a fi purces din Tatăl şi de a se face cunoscut după Fiul şi împreună cu acesta. El e sfinţenia însăşi şi prin aceasta izvorul Sfântului Har, care desăvârşeşte opera Mântuitorului, după înălţarea Sa la cer: «Iar când va veni Acela, Duhul adevărului, vă va povăţui pe voi la tot adevărul... Acela pe mine mă va slăvi, că din al Meu va lua şi va vesti vouă» (Ioan 16:13-14).