Catehism creștin ortodox ( 71 )

81. Care este articolul I din Simbolul Credinţei? 

Articolul I este: «Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor». 

82. Ce înseamnă cuvântul «cred»? 

Cuvântul «cred» înseamnă că primesc şi mărturisesc ceea ce învaţă Biserica despre Dumnezeu. El are acelaşi sens ca şi cuvântul «credinţă». 

Să vedem ce înseamnă «credinţa»?

 Există o credinţă, pe care se bazează legăturile dintre oameni şi există o credinţă care întreţine legătura omului cu Dumnezeu. Între ele e o înrudire, dar şi o deosebire. Credinţa pe care o are un om în ceea ce-i spune alt om, e o încredere, careţi poate găsi întărirea în dovedirea sau arătarea văzută a lucrului care a fost susţinut de unul şi crezut de altul. 

Credinţa în Dumnezeu nu-şi poate găsi în viaţa pământească o astfel de întărire, prin dovedire sau arătare văzută. Dar are şi ea o întărire printr-un fel de arătare tainică, nevăzută, în fata ochilor sufletului. Deci, credinţa în Dumnezeu e primirea de către noi că adevărate, pe baza de încredere în Dumnezeu şi pe baza unei vederi sufleteşti, a tuturor adevarurilor pe care le avem prin Descoperirea mai presus de fire, în vederea mântuirii noastre. Sfântul Apostol Pavel ne spune despre credinţa că «este adeverirea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute» (Evrei 11:1). 

După Teodoret al Cirului, credinţa creştină este învoirea liberă a sufletului, vederea sufletească a unui lucru nevăzut, statornicia în ceea ce este adevărat, înţelegerea celor nevăzute potrivit firii. 

83. Care sunt scopurile credinţei? 

Aceste scopuri sunt:

 1. Înţelegerea tainelor care depăşesc puterile minţii. 

2. Ridicarea sufletului până la Dumnezeu, cu care unindu-ne, să ne putem mântui. 

84. Este vreo legătură între credinţă în lucrurile descoperite şi cunoaşterea lor? 

Sfântul Chiril al Alexandriei leagă credinţa de cunoaşterea lucrurilor credinţei prin textul din Ioan: «Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu» (Ioan 6:69). Credinţa este înaintea cunoaşterii, după cuvântul proorocului: «Dacă nu veţi crede, nici nu veţi înţelege» (Isaia 7:9). Prin dreapta credinţă se clădeşte cunoaşterea şi tot prin credinţa ne ridicăm «la 44 măsura vârstei» (Efeseni 4:13) în Hristos, şi la starea desăvârşită şi duhovnicească. La cunoaştere se ridică omul înaintat în credinţa şi viaţa duhovnicească, încă de aici, de pe pământ, dar desăvârşită cunoaştere se dobândeşte numai în viaţa viitoare.