Rugăciuni pe malul lacului

Sunt oare zile din vremi trecute, o, omule, la care tu ai vrea să te întorci? Ele toate te-auademenit precum mătasea și-acum îți stau departe, în urmă, precum o pânză de paianjen. Ca o miere te-au întâmpinat, ca o duhoare și-au luat rămas bun de la tine. Toate au fost cu totul pline de iluzii și păcat.

Vezi cum toate ochiurile de apă de la lumina lunii se aseamănă oglinzilor și cum toate zilele ce-au fost luminate de nestatornicia ta se aseamănă oglinzilor? Dar când tu pășeai dintr-o zi în alta, oglinzile mincinoase se crăpau ca pojghița de gheață, iar tu treceai prin apă și noroi.

Poate o zi care are o dimineață și o seară ca ușile casei să fie oare o zi?

O, prealuminate Doamne, sufletul meu e împovărat de iluzii  și tânjește după o zi, după ziua cea fără de uși, ziua în care sufletul meu s-a pristăvit și s-a cufundat în umbrele cele schimbătoare după ziua Ta, pe care o numeam ziua mea atunci când eram una cu Tine.

Există oare vreo fericire de odinioară, o, omule, la care ai vrea să te întorci? Din două bucăți având aceeași dulceață, a doua e mai banală. Ți-ai întoarce capul plictisit de fericirea cea de ieri dacă ea ar fi întinsă pe masa de azi.

Clipe de fericire ți se dau doar ca să ți se lase gustul doririi după adevărata fericire în sânul pururea fericitului Domn; și veacuri de nefericire ți se dau spre a te trezi din visul înșelărilor și al iluziilor.

O, Doamne, Doamne, singura mea fericire, îl vei adăposti tu oare pe pelerinul Tău rănit?

O, Doamne, tinerețea mea veșnică, ochii mei se vor scălda în tine și vor străluci mai tare decât soarele.

Cu grijă Tu aduni lacrimile celor drepți și cu ele întinerești lumi.

Sfântul Nicolae Velimirovici
sursa:http://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com