Clopotul de Denii parcă sună-n rai,
toate-n seara asta au un tainic grai,
Toate mă îndeamnă să mă rog aşa
cum aş fi, Iisuse, chiar în faţa Ta!
O, lumină lină, arde-mi liniştit,
aducându-mi dulce Chipul Lui Iubit!
– Mi-eşti atât de-aproape, încât ochii muţi
Te văd DOAR PE TINE, Care mi-i săruţi.
Ne privim prin lacrimi dulcile văpăi,
Tu, în ochi la mine, eu, în ochii Tăi
Şi-orice dor se şterge,
şi-orice gânduri pier,
şi rămânem singuri numai noi, în cer…
… După rugăciune, încă în genunchi,
sufletele noastre sunt un sfânt mănunchi
Şi Treimea Sfântă ne sărută blând
fruntea, gura, ochii, – binecuvântând.
autor Traian Dorz – „Cântarea Biruinţei”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!