18. De unde ştim că lisus Hristos este desăvârşirea şi plinirea Descoperirii?
Din Sfânta Scriptură, din împlinirea întocmai a proorociilor Vechiului Testament şi din istoria Bisericii Creştine. În adevăr, Sfântul Apostol Pavel precizează: «Iar când a venit plinirea vremii, a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau cel născut din femeie, născut sub lege, ca pre cei de sub lege să-i răscumpere, ca să luăm moştenirea fiască» (Galateni 4:4-5). Sfintele Evanghelii şi întreg Noul Testament întăresc întru totul adevărul că Iisus Hristos e Fiul lui Dumnezeu şi plinitorul Descoperirii dumnezeieşti.
Proorociile Vechiului Testament privitoare la Mesia, la Răscumpărătorul, la Fiul lui Dumnezeu, s-au împlinit întocmai în persoana lui Iisus Hristos. Sfinţii Evanghelişti şi Sfântul Apostol Pavel citează, adesea în amănunt, proorociile ce s-au împlinit în persoana Mântuitorului. Proorocul Isaia - supranumit şi Evanghelistul Vechiului Testament - vorbeşte pe larg de naşterea şi mai ales de patimile, moartea şi proslăvirea lui Mesia (Isaia 7 şi 53). Toată această proorocie s-a împlinit întocmai în faptele şi viaţa lui Iisus Hristos, aşa cum sunt înfăţişate de Noul Testament (Matei 1:21 ; Luca 1:31 si urm.; 1 Corinteni 15:3; 1 Petru 2:24 ; Matei 26:62; Faptele Apostolilor 8:32; 1 Ioan 3:5, etc).
Documentele creştine, păgâne şi iudaice din veacurile I şi II susţin, fără deosebire, că Iisus Hristos nu este o născocire şi că a trăit cu adevărat sub împăraţii August şi Tiberiu şi a suferit moartea sub Pilat din Pont. Aceleaşi documente, afară de cele iudaice, constată că nici o altă persoană purtând acelaşi nume, sau alt nume, nu a avut rolul şi faptele lui Iisus Hristos. Marile înfăptuiri ale Bisericii adeveresc şi ele Dumnezeirea Întemeietorului ei.
19. Se poate vorbi despre trepte ale Descoperirii dumnezeieşti ?
Se poate vorbi cu toată siguranţa. Am văzut mai înainte că Descoperirea dumnezeiească poate fi împărţită în trei mari perioade de timp. Fiecăreia din aceste perioade îi corespunde mai mult sau mai puţin o treaptă de înaintare, cu toate că aceste trepte nu sunt nici totdeauna egale şi nici nu vin unele după altele într-o ordine
neschimbată. Timpul de la căderea în păcat până la darea Legii pe muntele Sinai, cuprinde nu numai strădanii ale firii omeneşti spre cunoaşterea adevărului şi deci a lui Dumnezeu, ci şi ajutoare directe de sus, prin Descoperirea mai presus de fire, făcută patriarhilor. La fel după darea Legii. După venirea Mântuitorului, care a desăvârşit Descoperirea, cele două trepte ale Descoperirii dinainte n-au fost înlăturate. Deci, în linii mari, Biserica admite trepte în lucrarea Descoperirii prin credinţă.
Cum este şi firesc, Biserica pune accentul pe cele două trepte în Descoperirea dumnezeiească înfăţişate prin cele două Testamente.
Sfântul Grigorie Teologul vorbind despre schimbările produse în viaţa omenirii din trecut, prezent şi viitor, le numeşte cutremure de pământ şi le schiţează astfel: «Cele două Testamente sunt două cutremure, din care unul face trecerea de la idololatrie la legea lui Moise, celălalt de la legea lui Moise la Evanghelie. Dar e şi un al treilea cutremur, care este mutarea din această viaţa în cealaltă».
Deci Biserica admite mersul treptat al Descoperirii dumnezeieşti. Treapta de la Vechiul la Noul Testament e arătată de nenumărate ori de Mântuitorul, de Sfinţii Apostoli şi de Sfinţii Părinţi.
Ei arată că este o desăvârşire a Noului Testament faţă de cel Vechi. Acesta din urmă îşi păstrează valoarea lui, e adevărat. Mântuitorul zice: «Să nu socotiţi că am venit să, stric legea sau proorocii; nu am venit să stric, ci să plinesc. Că amin zic vouă-până ce va trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, până ce vor fi toate» (Matei 5:17-18). Dar aceste lucruri din Vechiul Testament trebuiesc «plinite» în lumina gradului nou de Descoperire (Noul Testament): «Aţi auzit că s-a zis celor de demult...», «Iară Eu zic vouă» (Matei 5:21). Noul Testament e dezvoltarea şi plinirea celui Vechi; dar e mai mult decât atât: El e «răsăritul cel de sus», care face să treacă «umbra legii». Sporul în descoperirea persoanelor Sfintei Treimi, e arătat de Sfântul Grigorie Teologul, prin cuvinte ca: «Adaosuri parţiale», «înălţări», «înaintări» şi «treceri din slavă în
slavă». Duhul Sfânt însuşi şi-a rânduit lucrarea lui în chip treptat, măsurând-o după puterea de primire a Sfinţilor Ucenici. Astfel, la început a lucrat prin minunile săvârşite de Domnul, după patimi şi înviere a fost insuflat ucenicilor, iar după înălţare s-a aratat în chip de limbi de foc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!