De notat mai întâi că acest după semnifică: „Evanghelia potrivit lui Matei“; sau: „... în conformitate cu cele scrise de Matei“; sau: „... în versiunea lui Matei“. Evanghelia (cuvânt grecesc care înseamnă „vestea cea bună“) este una singură, cea trăită şi propovăduită de Domnul Iisus Hristos, Care nu a scris nimic. Ea a fost preluată de Sfinţii Săi ucenici şi Apostoli şi a circulat numai oral, timp de câteva decenii, sub garanţia Duhului Sfânt care i-a asigurat adevărurile fundamentale. Dintre cei ce au predicat-o astfel s-au distins apoi aceia pe care-i cunoaştem sub numele de evanghelişti; ei au consemnat în scris o parte din tradiţia orală pe care o posedau fie direct, fie indirect de la martori oculari sau prin mijlocirea unor documente. Fiecare însă a procedat în funcţie de scopul, mijloacele, cultura şi stilul care-i erau proprii, şi aşa se face că evangheliile, deşi istorisesc aceeaşi viaţă şi aceeaşi învăţătură a lui Iisus, nici nu se suprapun şi nici nu epuizează întreaga materie; mai mult, vom observa că, relatând unul şi acelaşi eveniment, un autor îl amplifică în timp ce altul îl condensează sau îl aşază într-un alt context, după rolul şi importanţa pe care i le conferă în iconomia întregului.
Dintre cele patru evanghelii din canonul Noului Testament, primele trei se numesc şi „evanghelii sinoptice“, ele având asemănări atât de mari încât pot fi puse pe trei coloane paralele şi privite simultan: acelaşi plan general, acelaşi tip şi aproape aceeaşi succesiune a episoadelor, acelaşi vocabular şi aceeaşi viziune asupra învăţăturii lui Iisus. Cu toate acestea, fiecare îşi are particularităţile care fac din ea o operă distinctă şi inconfundabilă.
Evanghelia după Matei i se datorează celui ce mai înainte se numise Levi, funcţionar public la vamă, şi care fusese chemat de Domnul Însuşi să-I devină ucenic (Mt 10, 3; Mc 3, 18; Lc 6, 15); aşadar, martor direct al evenimentelor relatate. El şi-a scris Evanghelia mai întâi în limba aramaică (vorbită de contemporanii săi şi în care propovăduise Domnul), în jurul anului 50, pentru creştinii proveniţi dintre Iudeii din Palestina; această versiune nu a ajuns până la noi. În preajma anului 65 (oricum, înainte de anul 70) Matei a rescris-o în greacă, limba în care, practic, circula toată cultura imperiului roman; versiunea ni s-a păstrat în peste 50 de codici.
Matei nu-şi propune să prezinte viaţa, activitatea şi învăţătura lui Iisus în succesiunea lor cronologică, ci-şi organizează materialul în funcţie de două scopuri principale:
Să demonstreze că Iisus Hristos reprezintă plinirea profeţiilor mesianice din Vechiul Testament, de unde şi caracterul profund dramatic al vieţii Sale: respins de propriul Său popor (pentru care Se întrupase în primul rând), El Se va deschide neamurilor păgâne, chemându-le la mântuire întru împărăţia cerurilor;
să înfăţişeze viaţa şi activitatea lui Iisus în compartimente compacte: episoade biografice semnificative, cuvântări, minuni, parabole etc. Din acest punct de vedere, el s-a impus drept Evanghelistul marilor cuvântări.
Dintr`o analiză foarte sumară pot fi reţinute următoarele segmente:
Naşterea lui Iisus şi viaţa Sa neştiută (1, 1 - 2, 23).
Iisus Îşi pregăteşte misiunea publică (3, 1 - 4, 11).
Activitatea lui Iisus în Galileea şi în ţinuturile dimprejur (4, 12 - 18, 35).
Suirea la Ierusalim (19, 1 - 20, 34).
Activitatea lui Iisus în Ierusalim (21, 1 - 25, 46).
Patimile lui Iisus (26, 1 - 27, 66).
Iisus după învierea Sa din morţi (28, 1-20).
În interiorul acestor segmente sunt rânduite temele pe care autorul şi le-a propus, după un plan bine chibzuit. Matei este scriitorul echilibrului şi armoniei, al înţelepciunii bine aşezate, al construcţiei solide şi al stilului sobru. Predica de pe Munte, Marea Cuvântare Eshatologică, Rechizitoriul lui Iisus asupra fariseilor sunt modele de compoziţie elaborată, din a cărei structură nu lipsesc anumite jocuri controlate din simbolica numerelor, cum ar fi, de pildă, cifra şapte: şapte cereri în Rugăciunea Domnească, şapte parabole, şapte mustrări asupra fariseilor, trei grupe a câte de două ori şapte (14) în genealogia lui Iisus. Gândire ordonată, expresie fluidă, suflu epic şi plasticitate descriptivă, iată calităţile care-i conferă Evangheliei după Matei un anume primat în preferinţele cititorilor.
sursa: Sfânta Scriptură: Versiunea Anania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!