31. Prin ce se deosebeşte Sfânta Scriptură de celelalte cărţi?
1) Sfânta Scriptură se poate citi cu cel mai mare folos de oricine: învăţat, sau neînvăţat, din orice parte a lumii. Ea cuprinde învăţături mântuitoare şi folositoare. Ea ne învaţă să trăim cum se cuvine, adică bine, în înţelesul cel mai înalt al acestui cuvânt. Sfânta Scriptură nu minte şi Duhul Sfânt n-a înşelat pe slujitorii săi, proorocii. Oamenii nu puteau cunoaşte prin firea şi prin mintea lor lucruri aşa de mari şi de dumnezeeşti, ci numai printr-un dar, coboât de sus asupra oamenilor sfinţi.
2) Sfânta Scriptură are o unitate desăvârşită. Acelaşi suflu dumnezeesc se simte la citirea tuturor cărţilor ei, deşi acestea sunt aşa de deosebite între ele prin lucrurile despre care vorbesc. Fiind dată prin Sfântul Duh, Sfânta Scriptură cuprinde adevărul. Nimic nedrept sau prefăcut nu se afla într-însa. Sfânta Scriptură nu se contrazice, cum se contrazic învăţătorii şi scrierile păgâne. Dacă scrierile Proorocilor sunt de acord cu Evangheliile, este pentru că toţi au vorbit insuflaţi de un singur Duh, al lui Dumnezeu.
3) Sfânta Scriptură are o putere covârşitoare, prin care a prefăcut şi preface nenumarate suflete păcătoase în sfinţi. Sfântul Apostol Pavel zice despre deosebita putere a Sfintei Scripturi: «Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât toată sabia ascuţită de amândouă părţile şi străbate până la despărţirea sufletului şi a duhului şi a mădularelor şi a măduvei, şi este judecător cugetelor şi gândurilor inimii» (Evrei 4:12).
Fericitul Ieronim, mare traducător şi tălcuitor al Sfintei Scripturi, se pronunţă astfel: "Te rog spune-mi ce e mai sfânt că acest cuvânt (al lui Dumnezeu)? Ce e mai plăcut ca această placere? Ce mâncări, ce feluri de miere sunt mai dulci decât cunoaşterea înţelepciunii lui Dumnezeu, decât patrunderea în locurile Sale ascunse, decât privirea la ideea Ziditorului şi la cuvintele Stăpânului tău..., decât ca aceste cuvinte ale Stăpânului, pline de înţelepciune duhovnicească, să înveţe pe oameni! Aibă ceilalţi averile lor, beie din cupe împodobite cu pietre preţioase, strălucească în stofe de mătase..., fie neputincioşi în a-şi răpune bogăţiile prin felurite plăceri!
Desfătarea noastră să stea în a medita legea Domnului ziua şi noaptea, a bate la uşa care nu-i deschisă, a primi pâinile Sf. Treimi şi a merge pe valurile vieţii, având pe Domnul călăuză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!