32. Sfânta Scriptură ne poate călăuzi, ea singură, pe calea mântuirii ?
Sfânta Scriptură nu ne poate călăuzi, ea singură, pe calea mântuirii, atât pentru că ea n-a fost dată omenirii de la început, cât şi pentru că atunci când a fost dată, ea n-a fost singură autoritate în această privinţă, ci a avut înaintea ei şi apoi odată cu ea Sf. Tradiţie, în vatra mereu caldă a obştei religioase, sau a Bisericii. Cu mult înainte de a începe Moise să scrie primele cărţi ale Vechiului Testament, a existat o evlavie a obştei religioase, chiar mai veche decât acea a Patriarhilor. Cărţile Noului Testament încep să apară după mai bine de zece ani de la întemeierea Bisericii. Ele apar în sânul acesteia. Şi Biserica alege cărţile insuflate încă din veacul I al erei noastre.
Biserica Ortodoxă este autoritatea hotărâtoare în această privinţă cum şi în tălcuirea textului biblic. Ea «este stâlpul şi temelia adevărului» (1 Timotei 3:15), ea ţine «canonul neclintit al adevărului». În ea lucrează Duhul Sfânt pentru păstrarea neîntinată a adevărului mântuitor. «Unde este Biserica zice Sfântul Irineu, acolo este şi
Duhul Iui Dumnezeu şi unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica şi tot harul, iar Duhul este adevărul». Iată de ce Sfânta Scriptură nu poate, ea singură, să ne călăuzească pe calea mântuirii, ci numai Biserica.
33. Ce înţelegem prin «canonul» cărţilor Sfintei Scripturi?
Prin «canonul» cărţilor Sfintei Scripturi, întelegem totalitatea cărţilor sfinte insuflate de Dumnezeu, mai precis lista acestor cărţi.
Cuvântul «Canon» n-a avut acest înţeles de la început. El e împrumutat din limba ebraică, prin mijlocirea celei greceşti, şi înseamnă, printre altele, «dreptar» sau «regulă». Cu aceste două înţelesuri îl găsim întrebuinţat şi în Noul Testament. Sfântul Apostol Pavel, după ce dă anumite sfaturi duhovniceşti Galatenilor, adaugă:
«Şi cât vor umbla cu dreptarul acesta, pace peste ei şi milă şi peste Israelul lui Dumnezeu» (Galateni 6:16). Se numesc, apoi, «canoane», cu înţeles de «rânduială» hotărârile privitoare la disciplina bisericească şi anumite părţi care intră în rânduiala slujbelor bisericeşti. Cărţile Sfintei Scripturi cuprinzând «canonul» adică
regula de credinţă şi de viaţă, au fost numite «canoane» cu acest înţeles, dar şi cu înţelesul de totalitate sau de listă a scrierilor care conţin aceste rânduieli. Cuvântul «canon» are acest înţeles atât la vechii Iudei, cât şi la primii creştini. Exista un canon al cărţilor Vechiului Testament şi un canon al cărţilor Noului Testament.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!