Catehism creștin ortodox ( VII )

22. Care sunt semnele adevăratei Descoperiri dumnezeieşti?

Semnele Descoperirii dumnezeieşti sunt următoarele:

A) Înălţimea învăţăturilor descoperite;

B) Curăţia lor dumnezeiească;

C) Puterea lor de a schimba în bine pe oameni.

Aceste semne sunt lăuntrice şi ele se pot pricepe numai când Descoperirea e bine cunoscută şi e cercetată într-un duh de smerenie şi de evlavie. Acest duh face fericit pe cel ce se dedă unei asemenea cercetări. Despre Descoperirea dumnezeiască ne încredinţăm şi prin semne din afară: minunile şi proorociile, la care putem adăuga şi calitatea morală a persoanei prin care se face Descoperirea.

23. Ce sunt minunile?

Minunile sunt fapte dumnezeieşti, mai presus de mintea şi puterea omenească. Ele sunt fapte săvârşite în firea văzută numai cu puterea lui Dumnezeu, ce întrec legile minţii şi ale firii, ce se fac în momente extraordinare, hotărâte de Ziditor şi urmăresc luminarea şi îndreptarea noastră în vederea mântuirii. Minunile arată voinţa lui

Dumnezeu şi tâlcuiesc căile Sale cele necunoscute. Dumnezeu este cel dintâi şi cel mai mare făcător de minuni, ca unul care este însuşi izvorul lor. Mântuitorul a săvârşit pe pământ minuni asupra firii, asupra oamenilor şi asupra Sa însuşi. El a oprit furtuna pe mare, a scăpat pe Sfântul Apostol Petru de la înec, a prefăcut apa în vin, a înmulţit pâinile şi peştii, a vindecat bolnavii, a înviat morţi, ceea ce-L face să spună: «De n-aş fi făcut lucruri între ei, pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n-ar avea» (Ioan 15:24). Dintre minunile

pe care Mântuitorul le-a făcut asupra-şi, cea mai mare este învierea Sa din morţi. Minunile Sale dovedesc obârşia şi puterea Sa dumnezeiească, aşa cum El însuşi declara: «lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, aceste lucruri pe care le fac, mărturisesc pentru Mine că Tatăl M-a trimis» (Ioan 5:36). Minuni au făcut şi oamenii aleşi de Dumnezeu şi plăcuţi Lui ca, de pildă, unii dintre aceia prin care s-a dat Descoperirea dumnezeiească: Moise, Ilie, Elisei, Daniil, Iona, Sfinţii Apostoli şi alţii. Aceştia au săvârşit minuni cu puterea lui Dumnezeu, dovedind că aveau puterea Duhului de sus cu ei.

24. După ce se cunosc adevăratele minuni?

Minunile adevărate se deosebesc de cele mincinoase printr-o seamă de condiţii dintre care însemnăm:

A) Să fie vrednice de numele lui Dumnezeu şi să fie cuprinse în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie;

B) Să se producă cu mijloacele cu care s-au produs minunile Mântuitorului şi ale Sfinţilor;

C) Să nu se tăgăduiască unele pe altele sau să se opună unele altora;

D) Să nu contrazică Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie;

E) Să urmărească mântuirea sufletului omenesc;

F) Să aducă folos şi spor vieţii sufleteşti, nu morţii sau păcatului;

G) Săvârşitorul minunii să grăiască numai adevărul, să ducă o viaţă fără pată şi să nu urmărească interese personale sau scopuri egoiste;

H) Să îndrepte moravurile la cei ce văd minunea

I) Să poarte în ele siguranţa şi puterea Duhului lui Dumnezeu;

L) Să dovedească lucrarea proniei dumnezeieşti.