20 aprilie - Lumina zilnică din Scripturi

 „Tu, Doamne, aprinzi  făclia  mea,  Dumnezeul

meu, tu luminează întunericul meu!”(Ps. 17, 30).

 

Rugăciunea e cel mai răspândit, poate şi cel mai bun, mijloc de luminare a credinţei creştine, de curăţire a vieţii morale   şi   de   îmbărbătare,   de   întărire   a   convingerilor religioase.  Prin câteva  exemple ne lămurim  şi  mai bine: „Greşit-am, ... călcat-am poruncile Tale cele mântuitoare şi făgăduinţele   noastre   cele   sfinte"   (făcute   în   Sf.   Botez); „lepădatu-ne-am de înfricoşatul Sânge al legii..." (de Sfânta Cuminecătură). „Toată Scriptura ... şi învăţătura cea insuflată de Dumnezeu, ca un sunet deşert şi graiuri pustii s-au socotit între noi; ... mâinile noastre spre toată răpirea şi lăcomia au fost nevoitoare; picioarele grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea, gata a merge şi a călca partea fraţilor; ... gura, care este organul sfintelor rugăciuni şi al cuvintelor, am făcut-o organ a toată ruşinea şi vorba nebunească, şi a călcare de jurământ şi a clevetire; ochii noştri şi toate simţurile noastre peste măsură le-am umplut de desfrânare şi de toată necurăţia; mintea, care  împărăţeşte  întru  noi,   adică  dumnezeiasca sămânţă călcându-o, şi mădularele Tale, Hristoase, mădularele desfrânării făcându-le, în loc de a fi biserici lui Dumnezeu, stricăciunii   şi  necurăţiei  ne-am  făcut  lăcaşuri...”.

Fiecare cuvânt spune ceva, învaţă ceva şi e totodată un strigăt de alarmă:  Poruncile  mântuitoare  şi făgăduinţele  sfinte  sunt călcate; Sf. Taine lepădate; Scriptura insuflată de Dumnezeu e grai în pustiu; simţirile     sunt desfrânate; sămânţa dumnezeiască a minţii e batjocorită; membrele trupului, în loc de a fi biserici de curăţie, s-au făcut lăcaşurile necurăţiei. O şcoală şi o carte întreagă în câteva rânduri. Ca o continuare şi întregire a  mărturisirii acesteia,  avem întâia rugăciune  a credincioşilor, din Liturghia Sf. Grigorie Dialogul, în care cerem de la Dumnezeu curăţirea şi luminarea puterilor noastre sufleteşti  şi  trupeşti: „Dumnezeule  cel  mare  şi  lăudat,... liberează toate simţirile  noastre  din  amorţeala  patimilor, punându-le conducător bun cugetul cel dinăuntru; şi ochiul să fie ferit de orice vedere vicleană, iar auzul nestrăbătut de cuvinte deşarte; iar limba să fie curată de vorbe necuviincioase. Curăţeşte buzele noastre, cu care Te lăudăm pe Tine, Doamne; mâinile noastre fă-le să se ferească de fapte rele şi să lucreze numai cele bine plăcute Ţie, toate mădularele şi gândurile noastre întărindu-le cu harul Tău".

Alt exemplu: „ ... Doamne, primeşte rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale. Sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte şi ne mântuieşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii...”. în câteva cuvinte e cuprinsă toată învăţătura (teoria) despre viaţa duhovnicească.

Alt exemplu, rugăciunea Sf. Efrem: „Doamne şi stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-1 da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-1 mie, slugii Tale. Aşa, Doamne împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin".

Sau rugăciunea de seară, a Sf. Antioh: „Dă-mi, Doamne, şi mie nevrednicului robului tău, mântuirea Ta în aşternutul meu. Luminează mintea mea cu lumina înţelegerii Evangheliei Tale, sufletul meu cu dragostea Crucii Tale, inima mea cu curăţia cuvintelor Tale, trupul meu cu patima Ta cea nebiruită, cugetul meu cu smerenia Ta îl păzeşte şi mă ridică la vreme cuvenită, spre a Ta slăvire...”.

Sau, rugăciunea a treia, a lui Metafrast, după împărtăşire: „... Făcătorul meu, ... pătrunde în alcătuirea membrelor mele, în toate încheieturile, în rărunchi şi în inimă. Arde spinii tuturor păcatelor mele. Curăţeşte-mi sufletul. Sfinţeşte-mi gândurile. întăreşte-mi încheieturile împreună cu oasele. Luminează-mi deplin cele cinci simţuri. întreg mă pătrunde cu frica Ta. Pururi mă acoperă, mă apără şi mă păzeşte de tot lucrul şi cuvântul pierzător de suflet, înţelepţeşte-mă şi mă luminează...".

Astfel de modele de rugăciuni, începând cu „Tatăl nostru", sunt nenumărate în cărţile de rugăciuni ale Bisericii. Din toate primim lumină: îndemn spre virtute şi ajutor în lupta pentru curăţirea de întinările păcatului

va urma

preot Ilarion V. Felea - Spre Tabor, vol. III, Luminarea, edit. Crigarux, Piatra Neamţ, 2008