meu, tu luminează întunericul meu!”(Ps. 17, 30).
Rugăciunea e cel mai răspândit, poate şi cel mai bun, mijloc de luminare a credinţei creştine, de curăţire a vieţii morale şi de îmbărbătare, de întărire a convingerilor religioase. Prin câteva exemple ne lămurim şi mai bine: „Greşit-am, ... călcat-am poruncile Tale cele mântuitoare şi făgăduinţele noastre cele sfinte" (făcute în Sf. Botez); „lepădatu-ne-am de înfricoşatul Sânge al legii..." (de Sfânta Cuminecătură). „Toată Scriptura ... şi învăţătura cea insuflată de Dumnezeu, ca un sunet deşert şi graiuri pustii s-au socotit între noi; ... mâinile noastre spre toată răpirea şi lăcomia au fost nevoitoare; picioarele grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea, gata a merge şi a călca partea fraţilor; ... gura, care este organul sfintelor rugăciuni şi al cuvintelor, am făcut-o organ a toată ruşinea şi vorba nebunească, şi a călcare de jurământ şi a clevetire; ochii noştri şi toate simţurile noastre peste măsură le-am umplut de desfrânare şi de toată necurăţia; mintea, care împărăţeşte întru noi, adică dumnezeiasca sămânţă călcându-o, şi mădularele Tale, Hristoase, mădularele desfrânării făcându-le, în loc de a fi biserici lui Dumnezeu, stricăciunii şi necurăţiei ne-am făcut lăcaşuri...”.
Fiecare cuvânt spune ceva, învaţă ceva şi e totodată un strigăt de alarmă: Poruncile mântuitoare şi făgăduinţele sfinte sunt călcate; Sf. Taine lepădate; Scriptura insuflată de Dumnezeu e grai în pustiu; simţirile sunt desfrânate; sămânţa dumnezeiască a minţii e batjocorită; membrele trupului, în loc de a fi biserici de curăţie, s-au făcut lăcaşurile necurăţiei. O şcoală şi o carte întreagă în câteva rânduri. Ca o continuare şi întregire a mărturisirii acesteia, avem întâia rugăciune a credincioşilor, din Liturghia Sf. Grigorie Dialogul, în care cerem de la Dumnezeu curăţirea şi luminarea puterilor noastre sufleteşti şi trupeşti: „Dumnezeule cel mare şi lăudat,... liberează toate simţirile noastre din amorţeala patimilor, punându-le conducător bun cugetul cel dinăuntru; şi ochiul să fie ferit de orice vedere vicleană, iar auzul nestrăbătut de cuvinte deşarte; iar limba să fie curată de vorbe necuviincioase. Curăţeşte buzele noastre, cu care Te lăudăm pe Tine, Doamne; mâinile noastre fă-le să se ferească de fapte rele şi să lucreze numai cele bine plăcute Ţie, toate mădularele şi gândurile noastre întărindu-le cu harul Tău".Alt exemplu: „ ...
Doamne, primeşte rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale. Sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile
curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile
curăţeşte şi ne mântuieşte pe noi de tot necazul celor rele şi
al durerii...”. în câteva cuvinte e cuprinsă toată învăţătura (teoria) despre
viaţa duhovnicească.
Alt exemplu, rugăciunea Sf. Efrem: „Doamne şi
stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe,
al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu
mi-1 da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al
răbdării şi al dragostei dăruieşte-1 mie, slugii
Tale. Aşa, Doamne împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd
greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin".
Sau rugăciunea de seară, a
Sf. Antioh: „Dă-mi, Doamne, şi mie nevrednicului robului tău, mântuirea
Ta în aşternutul meu. Luminează mintea mea
cu lumina înţelegerii Evangheliei Tale,
sufletul meu cu dragostea Crucii Tale, inima mea cu curăţia cuvintelor Tale, trupul meu cu patima Ta
cea nebiruită, cugetul meu cu smerenia Ta îl păzeşte şi mă ridică la vreme cuvenită, spre a Ta slăvire...”.
Sau, rugăciunea a treia, a lui Metafrast, după împărtăşire: „... Făcătorul meu, ... pătrunde în alcătuirea membrelor mele, în toate încheieturile, în rărunchi şi în inimă. Arde spinii
tuturor păcatelor mele. Curăţeşte-mi sufletul. Sfinţeşte-mi gândurile. întăreşte-mi încheieturile împreună cu oasele.
Luminează-mi deplin cele cinci simţuri. întreg mă pătrunde cu frica Ta. Pururi mă acoperă, mă apără
şi mă păzeşte de tot lucrul şi
cuvântul pierzător de suflet, înţelepţeşte-mă şi mă luminează...".
Astfel de modele de rugăciuni, începând cu „Tatăl nostru", sunt nenumărate în cărţile de rugăciuni ale Bisericii. Din toate primim lumină: îndemn spre virtute şi ajutor în lupta pentru curăţirea de întinările păcatului
va urma
preot Ilarion V. Felea - Spre Tabor, vol. III, Luminarea, edit. Crigarux, Piatra Neamţ, 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!