„Oricine voieşte să vină după
Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie" (Mc. 8,
34). Nu poţi merge fără cruce în urma Domnului Purtător de cruce; şi toţi
cei care merg în urma Lui merg, negreşit, cu crucea. Ce e această cruce?
Necazurile, strâmtorările şi întristările de tot felul, care vin dinlăuntru şi din
afară asupra celui ce împlineşte cu conştiinţă dreaptă poruncile Domnului,
trăind în duhul rânduielilor şi cerinţelor Lui. Această cruce se întrepătrunde
până-ntr-atâta cu modul de vieţuire al creştinului, încât acolo unde este
creştinul este şi ea, iar acolo unde nu e această cruce nu poate fi vreun
creştin, înlesnirile de toate felurile şi viaţa în dezmierdări nu sunt pentru
un creştin adevărat. Sarcina creştinului adevărat e să se curăţească şi să
se îndrepteze. El e ca un bolnav care trebuie să fie cauterizat pe ici, tăiat
pe dincolo, iar asta nu poate avea loc fără durere. El vrea să se smulgă din
robia unui vrăjmaş puternic; poate face asta fără să lupte şi fără să fie
rănit? El trebuie să meargă împotriva tuturor rânduielilor (lumeşti) care îl
înconjoară, iar asta cum o poate face fără neplăceri şi strâmtorări? Bucură-te, deci, când simţi că te apasă crucea, fiindcă acesta este semnul că
mergi în urma Domnului, pe calea mântuirii, în rai. Rabdă puţin. Acum, acum vine sfârşitul, însoţit de cununi!
Sfântul Teofan Zăvorâtul / Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!