Sfântul Talasie zice: «Dacă vrei să scapi din prima de rele, leapădă-te de mama relelor, care este iubirea de sine»[3].
Iubirea de sine înseamnă egocentrism. Nu este iubirea dreaptă pe care o datorăm propriei noastre persoane, ci o iubire bolnavă, egoistă, pe care o nutrim pentru noi înșine. A ne iubi pe noi înșine înseamnă a face voia lui Dumnezeu: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți» (Marcu 12, 31). Dar a ne iubi pe noi înșine într-un mod bolnav, egoist și egocentrist înseamnă iubire de sine, iubire irațională față de propria persoană.
Sfântul Maxim Mărturisitorul relatează: «Începutul tuturor patimilor este iubirea de sine; iar sfârșitul patimilor este mândria. Iubirea de sine este dragostea irațională față de trup. Cel care reușește să scape de aceasta, se va elibera de toate patimile care se nasc din ea»[4]. Într-adevăr, cel care se iubește pe sine evită asceza trupească, ca să nu-și obosească și să nu-și chinuie trupul.
Cităm din nou din Sfântul Talasie: «Prima dintre toate patimile este iubirea de sine, iar ultima mândria»[5].
Cel care reușește să se curețe de patima aceasta, se va lepăda de toate relele, deoarece, așa cum am zis mai înainte, iubirea de sine este rădăcina tuturor relelor. «Cel care se leapădă de iubirea de sine, adică de mama tuturor patimilor, cu ajutorul lui Dumnezeu, se va lepăda ușor și de celelalte, adică de mânie, tristețe, aducere aminte de rău, etc. Iar cine este stăpânit de aceasta, fără voia sa, va cădea pradă și celorlalte patimi»[6].
După Sfântul Maxim, din iubirea de sine se nasc și gândurile împătimite. «Iubirea de sine, așa cum am mai spus-o de multe ori, este cauza tutoror gândurilor împătimite. Căci din aceasta se nasc cele trei pofte principale ale gândului: lăcomia pântecelui, iubirea de argint și slava deșartă. Din lăcomia pântecelui se naște desfrânarea, iar din slava deșartă se naște mândria. Toate celelalte gânduri, adică gândul mâniei, al întristării, al aducerii aminte de rău, al pizmei și al grăirii în deșert, etc. se nasc din aceste trei gânduri de bază».
[3] Περί αγάπης και εγκράτειας (Despre iubire și înfrânare), Φιλοκαλία, vol. II, cap. 1, p. 211.
[4] Περί αγάπης (Despre iubire), Φιλοκαλία, vol. II, cap. 57, p. 35.
[5] Περί αγάπης και εγκράτειας (Despre iubire și înfrânare), Φιλοκαλία, vol. II, cap. 86, p. 221.
[6] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Περί αγάπης (Despre iubire), Φιλοκαλία, vol. II, cap. 8, p. 15.
Teologie Patristică
Gheórghios Kapsánis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!