„Tu, Doamne, aprinzi făclia mea, Dumnezeul
meu, tu luminează întunericul meu!”(Ps. 17, 30).
Prin rugăciune
întărim virtuţile, liniştim inima, susţinem trezvia şi îmbogăţim lumina minţii,
mai ales prin rugăciunea lui Iisus. Precum am mai spus şi altădată, când am mai vorbit despre rugăciune, amintim şi acum că rugăciunea lui Iisus constă din
chemarea Mântuitorului printr-un singur cuvânt: „Iisuse!”... „Iisuse!”; ... prin două cuvinte: „Iisuse
miluieşte-mă!” sau prin mai multe cuvinte, rostite neîncetat şi cu atenţie neîmprăştiată: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine,
păcătosul!” Rugăciunea aceasta are darul să susţină trezvia minţii, să
lumineze văzduhul inimii, să cultive
atenţia şi evlavia, să vădească dorirea
noastră de trăire necontenită în prezenţa lui Dumnezeu. „Precum ploaia cu cât mai mult cade pe pământ, cu atât îl înmoaie mai mult, aşa şi sfântul nume al
lui Iisus, strigat de noi fără gânduri, cu cât îl chemăm mai des, înmoaie pământul inimii noastre şi îl umple de bucurie şi
veselie”.
va urma
preot Ilarion V. Felea - Spre Tabor, vol. III, Luminarea, edit. Crigarux, Piatra Neamţ, 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!