21 aprilie - Lumina zilnică din Scripturi

  „Tu, Doamne, aprinzi  făclia  mea,  Dumnezeul

meu, tu luminează întunericul meu!”(Ps. 17, 30).

 

Rugăciunea smereşte inima în faţa lui Dumnezeu, fereşte de păcat, ajută să ne înnoim viaţa şi să creştem în virtuţi şi fapte  bune.  Rugăciunea  alungă  demonii  gândurilor  rele, luminează ochiul inimii, atrage mila şi iertarea lui Dumnezeu, aprinde focul harului, încălzeşte iubirea, întăreşte sufletul şi ne ridică pe aripile evlaviei până la cer. Prin rugăciunea făcută din inimă, cu atenţie desăvârşită, primim lumină şi linişte în suflet, în minte şi în privire; primim putere, căldură, bucurie şi viaţă duhovnicească. Când a ajuns la Roma, Apostolul Pavel a mulţumit lui Dumnezeu şi prin aceasta s-a îmbărbătat (FA. 28, 15), s-a întărit în virtute. Ca şi el, toţi avem trebuinţă de rugăciuni, ca prin puterea ei duhovnicească să ne putem întări zi de zi în lucrarea virtuţilor şi a poruncilor lor.

Cine se roagă este un om bun, un om care mereu se îmbunătăţeşte. Este o legătură strânsă între rugăciune şi omul bun - sau cum spunea un mare artist (maestrul George Enescu):   corelaţii   strânse   „între   rugăciune   şi   onestitatea cugetului”.

Cine nu se roagă, slăbeşte în virtute şi sărăceşte cu duhul  - se desparte de izvorul luminii, al puterii şi al vieţii duhovniceşti. Isihie Sinaitul, înşirând binefacerile rugăciunii, spune: „...nu numai nădejdea în Dumnezeu, ci şi credinţa tare, cunoştinţa mai lăuntrică, izbăvirea de ispite, darurile harismelor, mărturisirea din inimă şi lacrimile stăruitoare, le vin credincioşilor numai prin rugăciune; dar nu numai acestea, ci şi răbdarea necazurilor ce vin peste noi, iertarea sinceră a aproapelui, cunoaşterea legii duhovniceşti, aflarea dreptăţii lui Dumnezeu, cercetarea Duhului Sfânt, zarea comorilor duhovniceşti şi toate câte le-a făgăduit Dumnezeu să le dea oamenilor credincioşi, atât aici cât şi în veacul viitor. Scurt vorbind, este cu neputinţă ca sufletul să se arate după chipul lui Dumnezeu altfel, decât prin harul lui Dumnezeu şi prin credinţa omului, stăruind în minte cu multă smerenie de cuget şi cu rugăciunea ce nu se împrăştie”.

va urma

preot Ilarion V. Felea - Spre Tabor, vol. III, Luminarea, edit. Crigarux, Piatra Neamţ, 2008