În textele scripturistice, îndemnurile la curaj ale Domnului sunt numeroase. „Nu te teme”, „Nu vă temeți”, „Nu vă înspăimântați”, „Pace vouă!”, iar acestea sunt adesea înlocuite prin imbolduri la curaj: „Îndrăznește, fiule/fiică!”, „Îndrăzniți!”.
„Să îndrăznești către Dumnezeu este o poruncă divină. Aduceți-vă aminte de bolnavii care, de departe strigau în urma lui Iisus: „Iisuse, fiul lui David, miluiește-mă sau ai milă de mine!” Și lui Iisus nu-i displăcea niciodată această îndrăznire. Aminți-vă cum i-a spus femeii bolnave care s-a atins de El: „Îndrăznește fiică, credința ta te-a mântuit, mergi în pace.” Acest îndemn „îndrăznește!” a fost rostit mai ales pentru celelalte urechi, dar și pentru ale noastre, ale tuturor. Îndrăznește spre Dumnezeu! Îndrăznește spre Iisus Hristos! Îndrăznește spre puterea minunilor lui! Și cu stăruință! Rugăciunea stăruitoare, neîncetată, puternică sunt tot atâtea semne și momente de îndrăznire către iubirea și bunătatea lui Dumnezeu.
Îndrăznește și intră într-o biserică și fă o rugăciune sau ascultă un fragment de slujbă. Dacă altădată (pe vremea comunismului) aceasta era o îndrăznire care putea uneori să te coste, de data aceasta este o îndrăznire care se poate exercita liber, pentru că nimeni nu mai îngrădește astăzi libertatea religioasă a unui cetățean”, afirma ÎPS Bartolomeu Anania într-una din predicile sale.
„În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârșită alungă frica”
Creștinul trebuie să aibă o îndrăznire și față de diavol, care este și el foarte îndrăzneț, dar în același timp laș. Înfruntat cu Crucea și cu Sfânta Aghiasmă, el cedează, în cele din urmă, după o luptă uneori crâncenă. A cedat în fața lui Iisus, cedează și în fața preoților Săi de astăzi și din toate veacurile.
Există în Noul Testament un stil imperativ al curajului, obârșia căruia se afla în porunca dată lui Avraam: „Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa părintelui tău.” Și Avraam ascultă, plin de curaj, neștiind încotro merge și unde se va opri, ca un bun ostaș ce se află. Stilul evanghelic militar se manifestă și prin verbe active, imbolditoare, imperioase, răsunătoare ca: stăruiți, întrebați, privegheați, priviți cu luare-aminte, fiți gata, mergeți, cercetați, căutați, bateți. Acestea toate din partea Mântuitorului și Apostolilor Săi. Dar și creștinul, având bună îndrăzneală, răspunde în același mod, în aceeași tonalitate a neînfricării: „Nu mă voi teme!” De ce? Pentru că știe două lucruri: mai întâi, că în Apocalipsă, înșiruirea osândiților începe cu fricoșii, iar mai apoi, și mai ales, că „în iubire nu este frică, ci iubirea desăvârșită alungă frica.”
(Adaptare după Nicolae Steihardt, cap. Curajul din cartea „Dăruind vei dobândi” și ÎPS Bartolomeu Anania – Predici (video) - Îndrăznirea și curajul)
sursa: https://doxologia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!