"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

joi, 7 septembrie 2023

O scurtă cateheză despre Maica Domnului


 Prezența sfinților și ajutorul lor sunt de mult preț pentru întreaga omenire. Locul cel mai înalt între sfinți îl are Maica Domnului, maica lui Hristos și a noii creații celei întru Hristos. Numirile Maicii Domnului din cultul și teologia Bisericii noastre nu sunt simple epitete, ci sunt într-o formă concentrată rugăciuni și mărturisiri de credință. În cateheza ce urmează aflăm câteva dintre temeiurile cinstirii Maicii Preacurate.

Cultul Bisericii noastre este structurat pe o scară ierarhică bine determinată: adorare pentru Preasfânta Treime, supra-venerare (supracinstire) pentru Maica Domnului și venerare (cinstire) pentru Sfinți, Sfânta Cruce, Sfinții Îngeri și Sfintele Moaște. Fecioara Maria a fost aleasă de Dumnezeu Însuși pentru a-L naște pe Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Această alegere este o dovadă că Dumnezeu i-a acordat o cinstire fără egal, temei logic și firesc pentru a o cinsti și noi, oamenii, în chip deosebit. Din păcate nu toți creștinii acceptă această logică. De aceea, o cateheză despre Maica Domnului este bine-venită, din cel puțin două puncte de vedere: 1. pentru a evidenția temeiurile de bază ale cinstirii ei; 2. pentru a răspunde atacurilor nedrepte din partea eterodocșilor.

II. Tema

Se va referi, așadar, la câteva dintre temeiurile cinstirii Maicii Preacurate, deodată cu evidențierea importanței slujirii ei în iconomia mântuirii.

III. Tratarea:

A. Temeiuri biblice. a. Vechiul Testament: 1. Fac. 3, 15: „Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul”. Sfinții Părinți înțeleg prin „femeie” pe Maica Domnului, iar „sămânța” – Fiul ei, Iisus Hristos; 2. Is. 7, 14: „Iată Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și îi vor pune numele Emanuel”; 3. Iez. 44, 2: „Poarta aceasta va fi închisă; nu se va deschide și nimeni nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat prin ea. De aceea va fi închisă” (referire la pururea fecioria Maicii Domnului); 4. Ps. 45, 10: „Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină aurită și prea-înfrumusețată” (referire la locul Maicii Domnului în ierarhia cerească). Odată cu acestea, trebuie reținute și alte locuri vetero-testamentare, cu referire tainică la Maica Domnului: Fc. 28, 11-19 (Scara lui Iacov), Ieș. 3, 2 (Rugul care ardea și nu se mistuia), Ieș. 16, 33 (Vasul â năstrapa cu mană), Num. 17, 8 (Toiagul lui Aaron) etc.

b. Noul Testament: 1. Lc. 1, 28: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei” (cuvintele Arhanghelului Gavriil); 2. Lc. 1, 35: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri” (cuvintele aceluiași arhanghel); 3. Lc. 1, 42: „Binecuvântată ești tu între femei…” (cuvintele Elisabetei); 4. Lc. 11, 27: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt!” – strigă o femeie din popor – cuvinte pe care Iisus le-a confirmat: „Așa este…” (v. 28); 5. Lc. 2, 51, loc în care aflăm că Iisus îi era ascultător; 6. In. 2, 3 – Iisus preface apa în vin, la rugămintea Maicii Sale; 7. In. 19, 26 – aflăm că nici când era pe Cruce Iisus nu a uitat-o, încredințând-o ucenicului Său iubit.

B. Temeiuri patristice (dogmatice, canonice, cultice): 1. Sinodul al III-lea Ecumenic (Efes, 431) l-a condamnat pe Nestorie, care o numea pe Maica Domnului „Născătoare de Hristos” și, prin semnătura a 198 de episcopi, i s-a recunoscut calitatea de „Teotokos”, adică „Născătoare de Dumnezeu”. 2. Tot la Sinodul al III-lea s-au stabilit câteva canoane prin care se condamnă învățăturile greșite ale lui Nestorie (inclusiv cele cu privire la Maica Domnului), dar și ale celor care îi vor călca pe urme (în special canoanele 2, 3, 4, 5 și 7); 3. Sfântul Ioan Damaschin spune: „Propovăduim că Sfânta Fecioară este în sensul propriu și real Născătoare de Dumnezeu. Prin faptul că Cel ce S-a născut din ea este Dumnezeu adevărat, este adevărată Născătoare de Dumnezeu aceea care a născut pe Dumnezeu adevărat, întrupat din ea…” ; 4. În cultul ortodox, Maica Domnului este invocată după Sfânta Treime, înaintea îngerilor și a sfinților, prin faptul că este considerată mijlocitoare prin rugăciunile ei. În această privință, este foarte sugestivă icoana numită „Deisis” (Rugăciune), în care Mântuitorul este încadrat în dreapta de Maica Domnului, iar în stânga de Ioan Botezătorul. Frumusețea și bogăția cultului Maicii Domnului se poate observa cel mai bine în slujbele consacrate sărbătorilor ei: Nașterea… (8 sept.) și Intrarea în Biserică (21 nov.) – în care sunt evidențiate virtuțile părinților Ioachim și Ana; Buna Vestire (25 martie), în care este evocată acceptarea ei de a deveni Mama Fiului lui Dumnezeu; Soborul… (26 dec.) – omagiul Bisericii pentru vrednicia ei de mamă; Adormirea… (15 aug.) – care arată conștiința Bisericii că Maica Domnului este „Panaghia” (Preasfânta), care ne miluiește cu rugăciunile ei.

C. Câteva precizări la atacurile eterodoxe. Facem întâi mențiunea că obiecțiunile sunt rezultatul ignoranței în materie de interpretare biblică. Paradoxal însă, își întemeiază tocmai biblic aceste obiecțiuni, legate în special de pururea-fecioria ei. „Bazați” pe textele de la Mt. 1, 24 și Mt. 13, 55, spun că ea a mai avut copii, pe așa-numiții „frați” ai Domnului (care, de fapt, erau verișori). Răspunsurile ortodoxe sunt la îndemâna oricui, mai ales în Mărturisirile de credință (catehisme), încât nu insistăm aici asupra lor. În schimb, evocăm cuvintele de total bun simț ale unui teolog protestant (!), Hengster Berg: „Pururea-fecioria Mariei constituie antiteza binecuvântată împotriva barbariei care socotește că aceea care a luat Duh Sfânt și a fost umbrită de puterea Celui Preaînalt a trăit apoi în comuniune matrimonială cu Iosif” (Pr. G. Remete, Dogmatica, p. 286).

D. Devieri ale romano-catolicilor și ale protestanților. a. Catolicii a promovat dogme noi: imaculata concepție (1858), înălțarea ei cu trupul la cer (1954), numirea ei, la Conciliul II Vatican (1965), Mamă a Bisericii („Mater Ecclesiae”) și Co-Redemptis („Co-Mântuitoare”); b. Protestanții îi acordă Maicii Domnului o cinstire oarecare, numind-o „fericită”, „fecioară lăudată”, „preavrednica”, dar nu i-au rânduit nici un fel de cult, considerând-o doar o „femeie deosebită”.

IV. Recapitularea

(prin întrebări și răspunsuri punctuale):

– Cine i-a acordat Maicii Domnului cinste, mai întâi?

– Reproduceți trei temeiuri semnificative pentru cinstirea ei.

– Care este locul Maicii Domnului în cultul ortodox?

V. Asocierea:

Maica Domnului este considerată de Sfinții Părinți „Eva cea Nouă”, care a născut pe Cel Care ne-a adus mântuirea, spre deosebire de „Eva cea Veche”, soția lui Adam, prin care a venit căderea.

VI. Generalizarea:

„Cât va fi Biserica, și în chip deosebit Biserica Ortodoxă, Maica Domnului va fi nelipsită din credința, din evlavia, din dragostea și din cinstea noastră pentru ea. Numele ei îl poartă cele mai multe femei, icoana ei se găsește în toate bisericile și în cele mai multe case de creștini, sărbătorile ei sunt între cele mai de cinste, rugăciunile către ea, dintre cele mai obișnuite” (prof. Teodor M. Popescu).

VII. Aplicarea.

Să luăm aminte, în sfârșit, la faptul că:

– evlavia poporului a păstrat până astăzi expresia „Doamne, Maica Domnului!”, care exprimă asocierea ei în lucrarea de mântuire;

– toate slujbele săvârșite în Biserica noastră au în rânduială rostiri de cinstire și de cerere către Maica Preasfântă;

– odată cu argumentele arătate mai sus, pentru cinstirea Maicii Domnului avem argumentul logic al bunului simț: nu poate fi despărțit niciodată Fiul de Mamă și nici Mama de Fiu, așa cum din păcate o fac neoprotestanții și, parțial, protestanții. Este de neînțeles cum poate susține cineva că-L iubește pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, iar pe cea pe care El a ales-o ca mamă să o considere o „simplă femeie”, care nu și-a păstrat sfințenia fecioriei, a mai avut alți copii etc.!

Bibliografie selectivă:

1. Învățătura de credință ortodoxă, EIBMO, București, 2008

2. Pr. lect. dr. George Remete, Dogmatica, Alba Iulia, 1997

3. Prof. dr. Teodor M. Popescu, Meditații teologice, Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, 1977

4. Arhid. prof. dr. Ioan Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Sibiu, 1992

5. Pr. prof. dr. Vasile Gordon, Cateheze pastorale pe înțelesul tuturor, București, 2012


(Cateheză publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 17 noiembrie 2012  )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!