O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier
foarte liniştit.
În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia
observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în
balcon.
Ce cearșafuri murdare întinde vecina noastră pe balcon…!
Cred că are nevoie de un detergent mai bun sau poate ar trebui s-o învăţ să-şi
spele cearceafurile!
Soţul ei privi şi rămase tăcut.
Scena aceasta se repeta de fiecare dată când vecina întindea cearceafurile și
rufele, în fiecare săptămână.
După o perioadă femeia rămase surprinsă văzând într-o zi că vecina sa întindea
cearceafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei:
Priveşte bărbate, în sfârșit femeia asta a învăţat și ea să spele rufele! O fi
învăţat-o o altă vecină?
Soţul ei îi răspunse:
Nu draga mea, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei
noastre!
___
Şi în viaţă este aşa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru,
prin care observăm faptele.
Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul,
pentru a putea vedea clar.
Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a
celorlalţi.
Fără îndoială azi... te văd mult mai bine ca ieri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!