Între momentul prefacerii Cinstitelor Daruri şi cel al împărtăşirii, există în Sfânta Liturghie un interval, având în centru Rugăciunea „Tatăl nostru“. Este un interval ce ne descoperă două lucruri foarte importante. Întâi, ne ajută să conştientizăm prezenţa lui Hristos în mijlocul nostru; o prezenţă pnevmatologică şi eshatologică. Şi, în al doilea rând, acest dar al prezenţei implică o revendicare: Dumnezeu aşteaptă de la noi o hotărâre, o angajare pe linia unei adevărate iubiri. Aceste aspecte se cuprind în chip minunat în Rugăciunea Domnească.
Pregătitoare pentru acest moment este „sărutarea păcii“, prin care, cândva, întreaga adunare, azi, doar slujitorii, îmbrăţişându-se, îşi spun: „Hristos în mijlocul nostru este şi va fi totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor“. Este rugăciune şi mărturie a prezenţei lui Hristos în mijlocul nostru, ca „semn“ al păcii Duhului Sfânt. O prezenţă nu doar momentană, temporală, ci cu perspectivă eshatologică: „este şi va fi în veci“. Căci trăirea liturgică aparţine Împărăţiei veacului viitor, care a şi venit, penetrând lumea aceasta prin harul sfinţitor al Duhului. Prin Duhul Sfânt ni se descoperă şi ni se împărtăşeşte condiţia „lucrurilor ce vor să fie“. De aceea, pâinea euharistică se dă celor ce sunt în comuniune cu toţi, celor ce s-au iertat reciproc şi se iubesc în acelaşi Tată ca nişte fraţi, celor ce au „iertat greşalele celor ce le-au greşit“, celor ce s-au împăcat cu natura lor umană, nemaiaducându-şi aminte de vreun rău suferit din partea cuiva. Acesta-i sensul unei rugăciuni din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: „Iar pe noi pe toţi, care ne împărtăşim dintr-o pâine şi dintr-un potir, să ne uneşti unul cu altul, prin împărtăşirea aceluiaşi Duh Sfânt“.
Deci Duhul Sfânt, Care a transfigurat Darurile, este invocat peste noi, ca să ne schimbe, să ne sfinţească, să ne unească cu Hristos. Darurile devin „Sfinte (ce se dau) sfinţilor“. Sfânta Liturghie este aşadar un sacrament al iubirii, este taina iertării, este împlinirea comuniunii tuturor în Hristos, prin Duhul Sfânt, înfiaţi de acelaşi Părinte Ceresc.
Cuprinşi în Hristos euharistic, ne umplem de căldura Duhului Sfânt: aceasta-i credinţa pe care o mărturisim şi acestai darul din care ne împărtăşim. Când peste Sfântul Trup şi Sânge se toarnă căldura (zeon), zicând: „Plinirea potirului credinţei Sfântului Duh“, înţelegem că în această comuniune deplină a Sfintei Treimi şi a sfinţilor suntem cuprinşi şi noi, oamenii, ca şi întreaga creaţie. Şi prin această comuniune ne schimbăm. Nu mai suntem după voinţa noastră, ci după natura noastră umană restaurată în Hristos. Căci, urmând voinţei noastre, ne amintim de răul făcut de cineva. Urmând însă naturii, ne recunoaştem a fi oameni, ca şi semenii noştri, fie ei mai buni sau mai răi; şi nu i-am putea urî pe ei, fără să urâm natura lor umană, deci şi pe noi1 . Iertarea şi iubirea vrăjmaşilor nu-s doar virtuţi, nu implică doar o etică, ci au conotaţii ontologice, privesc înnoirea naturii umane în Hristos. Sfânta Euharistie se dă „spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci“.
Aceste cuvinte nu trebuie înţelese doar egocentric; ele privesc şi pe semenii noştri. Căci împărtăşania implică „iertarea păcatelor“ lor din partea noastră şi moştenirea – de către ei – a „vieţii de veci“. Sfântul Maxim Mărturisitorul, explicând „Tatăl nostru“, insistă asupra iertării celor ce ne-au greşit: „Cine caută, prin rugăciune, pâinea cunoştinţei (gnozei)… iartă pe vrăjmaşii săi“2 . La fel, Sfântul Atanasie Sinaitul ne îndeamnă să nu judecăm pe cel care greşeşte: „Tu poate îl vezi păcătuind, dar nu ştii în ce fel va trece el din viaţa aceasta“3 .
Pacea cu toţi oamenii, iertarea tuturor şi iubirea vrăjmaşilor împlinesc soborul liturgic, Biserica, şi fac posibilă experienţa lui „a fi împreună“. Se crează un adevărat „ethos euharistic“, cel al iertării, ca semn şi pregustare a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Ierom. Iuvenalie IONAŞCU, Roma – ITALIA
1 . Sf. Maxim Mărturisitorul, Orationis dominicae expositio, PG 90, 901 D;
2 . Op. Cit., PG 90, 904 A;
3 . Sf. Atanasie Sinaitul, Homilia de sacra synaxi, PG 89, 845 B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!