Când vorbeşti despre Dumnezeu

 

Vin oameni şi mi se plâng că le vorbesc copiilor lor, rudelor şi prietenilor lor despre Dumnezeu, aşa cum vorbesc şi eu, dar nu îi ascultă.

Odată, a venit o doamnă şi mi s-a plâns pentru acelaşi motiv. Şi i-am răspuns:

— Draga mea, ca să te asculte, trebuie mai întâi să crezi şi să te încrezi în Hristos. şi numai după aceea să vorbeşti despre Acela. Tu urmezi cele pe care le-a spus Hristos? Îl iubeşti? Te-ai dă-ruit trup şi suflet Aceluia? Ca să vorbeşti despre Hristos, trebuie să te nevoieşti, să arunci patimile şi păcatele tale. Faci aceasta?

— Nu, fiindcă sunt om şi mă mânii şi mă enervez şi mă cert. Ei, am clevetit şi eu când m-au clevetit pe nedrept. Este omenesc aceasta, măicuţă, eu nu sunt Dumnezeu. El ar putea să îndure totul, eu nu pot. Uite, săptămâna trecută soacra mea mi-a făcut observaţie că în mâncare am pus mai puţin untdelemn. Trebuia să mi-o spună în faţa soţului meu? Mai bine îmi spunea în taină. Iar eu m-am mâniat şi am alungat-o, dar fără să ştie soţul meu. Să înveţe altădată să nu mai vorbească.

— Draga mea, atât de important era ceea ce ţi-a spus, încât ai alungat-o pe nepusă masă? Dacă scoţi atâta răutate, cum mai pretinzi să te asculte când vorbeşti despre Hristos? Ştii ce spun în sinea lor? îngrijeşte-te să te pui în rânduială mai întâi pe tine însuţi şi numai după aceea să vorbeşti despre Hristos.

— Da, aşa îmi spun şi eu mă supăr, deoarece cred în Hristos.

— Da, iubirea mea, dar cel care crede în Dumnezeu, nu face acestea pe care le faci tu. Când credem în Dumnezeu, ne străduim să nu-L rănim şi facem ce ne-a învăţat, iar nu ceea ce ne convine, după care vorbim despre Dumnezeu. Cum se împacă toate acestea? Adică se poate să avem doi părinţi, pe Dumnezeu şi pe diavolul? Nu se poate. Vom urma fie pe unul, fie pe celălalt. Ca să-L urmezi pe Dumnezeu, trebuie să primeşti să faci ceea ce vrea El, iar nu ceea ce vrei tu. Dacă urmezi voii Lui, atunci nu te va deranja ce va spune soacra ta, mama ta, soţul tău, vecinul. Căci fiii lui Dumnezeu sunt nobili şi nu se ocupă cu astfel de lucruri de nimic. Ai înţeles?

— Am înţeles, dar este foarte greu să fac ceea ce mi-aţi spus.

— Atunci, dacă este greu să trăieşti lângă Hristos, nu ai dreptul să vorbeşti despre Hristos. Conştiinţa nu te mustră pentru toate acestea pe care le-ai făcut?

— Mă mustră.

— Atunci de ce nu te îndrepţi pe tine însăţi, astfel încât să dobândeşti dragostea lui Hristos al nostru şi să fii fericită lângă El? Atunci El îţi va pune în gură cuvintele Sale, pe care ţi le vei spune mai întâi ţie însăţi, iar apoi şi celorlalţi. Şi să fii sigură că toţi ceilalţi te vor asculta şi îl vor primi pe Hristos în inima lor, fiindcă vei fi devenit mai întâi tu însăţi pildă de bunătate şi de dragoste pentru Hristos.

Monahia Porfiria
Ascultă-mă!
Traducere din greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu Schitul Lacu — Sfântul Munte Athos
EDITURA EVANGHELISMOS, Bucureşti 2017