Să înţelegi, creştine, ce-ţi zic: să nu avem pe dinafară evlavie, iar pe dinăuntru moleşire nepăsătoare, ca să nu ne asemănăm mormintelor văruite (v. Mt. 23, 27), fiindcă în orice loc este Unul şi Acelaşi Dumnezeu, Căruia se cuvine slava în veci! Amin!
Creştinul care se laudă cu tăria sa este cel mai mare dintre nebuni; ruşine şi ocară este pentru creştin să se laude cu puterea sa: Cel ce se laudă, în Domnul să se laude (I Cor. 1,31).
Vrei să dobândeşti nume bun? Cu blândeţe fă lucrurile tale (v. Sir. 3,17).
A fi necinstit şi a nu simţi aceasta nu e încă virtute: virtute e a simţi aceasta şi a răbda din evlavie, fiindcă scris este: Ocărât, leneşul nu se va ruşina (Pilde 20,4).
Scris este: Să te laude altul, nu gura ta; un străin, nu buzele tale (Pilde 27,2), şi: în topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, iar omul se preţuieşte după numele cel bun (Pilde 27,21).
Tuturor să le dai cinstire, pentru domnul, fără să pretinzi cinste pen¬tru tine însuţi, şi atunci vei afla har la Domnul.
Niciodată să nu fii încântat de cel ce vrea să se facă plăcut oamenilor, dar nu al Domnului.
În taină să împlineşti poruncile Domnului, şi Domnul îţi va răsplăti ţie la arătare.
Dacă vezi că cineva a ajuns la ran¬guri mari pe pământ, să nu te minunezi, ci să te minunezi de cel care a urât slava pământească.
Ia seama ca nu cumva, dorind prisos de cinstire, să atragi asupra ta nenorociri. Adevărata cinstire este pentru om să facă totul după Dumnezeu, iar necinstirea cea mai mare este să-I calci poruncile.
Nu te strădui să te arăţi iscusit în toate, ca să nu cazi înslava deşartă, ce duce la iubirea de slavă, la mânie şi întristare. Cel mai mult străduieşte-te să devii simplu în toate.
Nu te lăuda îngâmfându-te cu iscusinţa de a vorbi, ci mai bine vesteşte învăţătură din cercarea oamenilor simpli şi neînvăţaţi, ca să te faci ucenic al Apostolilor lui Hristos. A te lăuda cu învăţătura lumească este lucru oprit, mai cu seamă pentru creştini. Cel ce se laudă, în Domnul să se laude (II Cor. 10,17).
Cei care se îndeletnicesc cu lucrarea virtuţii pentru a plăcea oamenilor pun temelia mântuirii lor nu pe piatră, ci pe nisip. De aceea, îndată cade ploaia, curg şuvoaiele şi suflă vânturile ispitelor, ei cad din pricina gândurilor. Dacănu cad, ci vieţuiesc cum se cuvine, se îngâmfă cu trufie mare; de cad, se lasă pradă deznădejdii, care nu aduce nici un folos.
Nu cel ce se laudă singur este dovedit bun (II Cor. 10, 18). Tu cercetează mai întâi faptele tale şi vezi dacă ţi-ai petrecut viaţa cum se cuvine, precum te lauzi: dacă ai biruit pofta trupului, dacă ai îndrăgit cumpătarea, dacă ai urât bârfele, dacă ai părăsit iubirea de slavă deşartă, dacă n-ai făcut rău nimănui, dacă te-ai făcut mai presus de patimi, dacă jignit fiind nu te-ai mâniat şi dacă auzindu-te lăudat nu te-ai îngâmfat, dacă îl iubeşti pe Domnul din toată puterea ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar dacă n-am păzit toate acestea, de ce ne lăudăm? Pentru asta se cuvine să plângem înaintea bunătăţii Domnului, ca să ne vindece de împietrirea inimii şi să ne dea putere să vieţuim cum trebuie.
Nu trebuie să facem nimic de ochii lumii, ci tot ce facem trebuie să vină din inimă curată, fiindcă Dumnezeu ştie cele ascunse şi tăinuite, şi numai de la El nădăjduim a primi răsplată.
Săracul ce se slăveşte în deşert nu se va face împărat dacă îşi va lua numele de împărat, nici cel ce mănâncă în taină, iar la masa obştii se dă drept postitor şi înfrânat nu e nevoitor adevărat. Ca pânza de păianjen este nevoinţa acestuia, şi el nu merge pe calea dreaptă a sfinţilor, ci pe calea celor care plac oamenilor.
SFINŢII PĂRINŢI DESPRE SLAVA DEŞARTĂ
Sfinţii Părinţi
Antologare şi traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas
EDITURA DE SUFLET Bucureşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!