Vrednicia rugăciunii

 Mulţi dintre oamenii cu care am comunicat până acum m-au rugat să fac rugăciune către Domnul nostru pentru o oarecare problemă care îi preocupa. Unul pentru sănătatea sa, altul pentru fericirea în viaţa de căsătorie, altul pentru sporul copiilor săi, altul pentru ca să fie izbăviţi copiii lui de patima drogurilor. Nimeni însă nu m-a rugat să fac rugăciune pentru mântuirea sufletului său.

Plecând de la această cugetare şi trăind în aceste vremuri grele, cu problemele pe care le-a creat criza economică, nu numai în cele financi¬are, dar mai ales în inimile noastre, simt nevoia să vorbesc despre rugăciune.

În vremea rugăciunii trebuie să fim doar noi cu Dumnezeu. Aceasta este rugăciunea personală. Dacă vrem ca rugăciunea noastră să fie ascultată degrabă de către Dumnezeu, trebuie să-I vorbim cu smerenie şi să nu-I cerem să facă voia noastră. Ceea ce trebuie să cerem este să ne întărească credinţa şi încrederea noastră în El. Când toate acestea se vor întări, Dumnezeu va purta de grijă de problema noastră.

Cunosc că în societatea noastră egocentristă, în societatea cuceririlor ştiinţei, unii s-au pus pe sine mai presus de Dumnezeu. Cât de greşit e să se socotească pe sine atât de importanţi! Iar atunci când le explic că suntem nişte omuleţi neînsemnaţi înaintea Domnului şi Dumnezeului nostru, atunci depistează marea greşeală pe care au făcut-o socotindu-se deopotrivă cu Dumnezeu.

Dacă am şti cât de mare este puterea rugăciunii, nu ar lipsi niciodată de pe buzele noastre, pentru că rugăciunea este singura cale pe care Dumnezeu a dat-o omului ca să comunice cu El. în rugăciune, omul poate spune câte îi îngreuiază şi îi otrăvesc sufletul. La sfârşitul rugăciunii noastre nu trebuie să uităm cuvintele: „Doamne, facă-se voia Ta!".

Rugăciunea este oxigenul sufletului nostru. De câte ori, iubiţii mei fraţi, mâna omenească,izbânzile ştiinţei, realizările medicinei au rămas neputincioase în a rezolva problemele noastre. Şi câţi dintre noi nu ne-am întors zdrobiţi privirea spre icoana lui Hristos, a Maicii Domnului şi a Sfinţilor noştri, rugându-i să ne ajute? Câţi dintre noi s-au rugat cu fierbinţeală şi au văzut rezolvându-se problemele lor imediat? Şi câţi au fost aceia care au venit la Hristos, pentru că nu aveau unde altundeva să se sprijine, dar a căror rugăciune nu a fost ascultată şi nu au văzut nicicun rezultat? Şi astfel, s-au descurajat şi au părăsit cu totul strădaniile lor de a se apropia de Hristos?

Cu siguranţă că undeva au greşit. Se pare că nu ştiau că numai cu zdrobire de inimă, cu pocăinţă, cu sinceritate, cu stăruinţă, cu răbdare şi cu inimă fierbinte ne apropiem de Hristos. Şi aceasta, deoarece respectă libertatea noastră, care de multe ori Sfârşeşte în anarhie.

Unii mi se plâng că vremurile de astăzi sunt foarte grele, că şi-au pierdut curajul, iar alţii aleg psiho-medicamente, ca să-şi vindece durerea lor sufletească. Unii aleg sinuciderea, necunoscând că astfel se pierde sufletul lor, în timp ce alţii sunt atât de încâlciţi, încât nu se pot descâlci.

Astăzi în marea vieţii, cu nenumăratele-i pro¬bleme, se primejduieşte corabia sufletului nostru să se zdrobească de stânci şi prundişuri. De aceea, mai ales acum, avem nevoie de un bun povăţuitor, care nu este decât rugăciunea, rugăciunea care va fi adăpată cu lacrimile pocăinţei noastre şi cu cererea fierbinte către Creatorul nostru de a de-veni El busolă şi Povăţuitor al nostru. Iar când şi în ce fel va interveni, El însuşi va rândui acestea spre folosul nostru.

Însă nu trebuie să ne grăbim. Dumnezeu nu Se grăbeşte; numai diavolul se grăbeşte.

Astăzi omul are mare nevoie de rugăciune. Trebuie să ştim că atunci când ne preocupă lucruri pentru care nu există soluţii, şi nu ne încredem în Dumnezeu, aceasta este o meşteşugire a ispi-titorului. Este măieştrie a satanei, ca să ne tragă de partea sa. Rugăciunea este siguranţă, este scut ocrotitor. Ajunge doar să credem cu adevărat, fără egoism şi fără mândrie. Este mare lucru ca cineva să se încredinţeze prin rugăciune în mâinile lui Hristos. Oamenii îşi fac planuri şi se străduiesc să le împlinească, fără să tragă cu urechea, ca să vadă care este voia lui Hristos.

Acesta va îndrepta viaţa noastră, iar noi doar cu puţină mărinimie vom reuşi să ne facem da-toria. „Fără Mine nu puteţi face nimic" (Ioan 15, 5) a spus Domnul. Adică dacă nu ne încredinţăm Lui, o viaţă întreagă ne vom chinui. Stareţul Paisie spunea că numai cu smerenia şi cu rugăciunea se îndreaptă cele de neîndreptat.

Astăzi este secolul vitezei; lucrurile se schimbă foarte repede şi nimeni nu ştie ce i se poate întâmpla până dimineaţă. Iar acesta este un motiv în plus să ne întărim rugăciunea şi cu ea să războim răul. Să-L rugăm pe Dumnezeu să-I fie milă de făpturile Sale. Astfel, suferinţele din vremea noastră, care sunt de neocolit, vor fi mai lipsite de durere şi nu se vor înmulţi. Este nevoie de multă rugăciune din partea noastră a tuturor, ca Dumnezeu să-i lumineze pe cei mari, astfel încât să nu cugete numai la distrugere, căci distrugându-ne pe noi, se vor distruge şi pe ei înşişi. Când ia foc casa vecinului, cu siguranţă, focul va veni şi la casa noastră. Să ne rugăm ca Dumnezeu să-i lumineze şi să-i întoarcă de la planurile lor viclene.

Cu rugăciunea se săvârşesc minuni. Cu rugă¬ciunea Sfinţii Mucenici răbdau chinurile. Cu rugăciunea se dărâmă zidul pe care păcatul l-a ridicat între minte şi inimă. Cu rugăciunea sunt izgonite puterile răului, sunt biruite patimile trupului, se eliberează sufletul şi se uneşte duhovniceşte cu Domnul. Prin rugăciune îl adorăm pe Dumnezeul nostru, Care S-a înomenit, S-a rugat pe Muntele Măslinilor şi S-a răstignit pentru păcatele noastre.

Noi suntem astăzi plini de egoism, de răutate, de viclenie, de gânduri necurate. Cârtirea, nemulţumirile, nervii nu lipsesc de la niciunul dintre noi. Relaţiile dintre oameni s-au schimbat, familiile se destramă, încrederea s-a pierdut, valorile au dispărut, pretutindeni domneşte răul.

Dar cei care trebuie să se roage cel mai mult sunt părinţii. Rugăciunea părinţilor ajunge mai repede la tronul lui Dumnezeu. Lăsaţi sfaturile şi rugaţi în fiecare zi pe Hristos, pe Maica Domnului şi pe Sfinţi să vă lumineze şi să vă ocro¬tească, pe voi şi pe copiii voştri. Stareţul Porfirie spunea: „Puţine cuvinte la copii, multe la Maica Domnului!". Rugăciunea este cel mai bun mijloc pedagogic. Elevii şi studenţii se întăresc. De aceea, rugăciunea de dimineaţă nu trebuie să lipsească din şcolile noastre.

Toate oraşele, toate satele sunt pline de biserici, de mănăstiri, de locuri de închinare şi de slăvire a lui Hristos. Dar şi pentru cei care spun că nu au, timpul, muntele, marea, casa sau biroul pot deveni locuri de rugăciune.

Cu cetele preoţilor, ale ieromonahilor, ale monahilor veniţi să ne unim cu toţii rugăciunea, să-L rugăm pe Domnul şi Dumnezeul nostru să Se milostivească spre noi şi să ne izbăvească de tot ce este rău!

Monahia Porfiria
Ascultă-mă!
Traducere din greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu Schitul Lacu — Sfântul Munte Athos
EDITURA EVANGHELISMOS, Bucureşti 2017