Astăzi este greu să fii creştin. Astăzi, când patria noastră s-a umplut de străini, te temi să mărturiseşti că eşti creştin, te temi să-ţi faci cruce, ca să nu se simtă deranjaţi străinii care NE-AU inundat ţara.
Conducătorii ţării noastre ne-au scos icoanele din şcoli, care împodobeau pereţii şi ne aminteau zilnic de existenţa lui Dumnezeu şi a Sfinţilor, dar şi de minunile Maicii Domnului în războaiele din 1821 şi 1940. Eroii noştri, Kolokotronis, Karaiskakis, Makriiannis şi toţi conducătorii militari, se împărtăşeau şi după aceea erau siguri că vor birui pe vrăjmaş. Nu de puţine ori o vedeau pe Maica Domnului fiind de partea lor. Până şi turcii o vedeau, la fel cum îl vedeau şi pe Sfântul Gheorghie pe calul său.
Dumnezeu nu ne-a creat ca să facem război, ci ca să trăim în pace, precum fraţii. însă oamenii fără minte voiau stăpâniri şi întâietăţi, de aceea au şi împărţit pământul după cum au vrut. Şi astfel, s-au creat ţările, în vreme ce aceia care erau mai puternici au vrut să-şi impună religia, ca să slujească intereselor lor.
Însă adevăratul Dumnezeu este Unul: Acesta în Care cred creştinii ortodocşi, Dumnezeu Cel în Treime. Acest adevăr îl cunosc cei care do¬resc să-L şteargă din viaţa noastră. însă, în faţa câştigului lor, Dumnezeul nostru nu le convine, fiindcă Dumnezeu a cerut ca noi să fim milostivi şi plini de dragoste faţă de fratele nostru. Nimic din toate acestea nu le convine, fiindcă stăpânirea este dulce, indiferent dacă trebuie să ucizi sau să calci în picioare suflete pentru a o dobândi. Căci pentru a câştiga şi rămâne la putere, trebuie să fii dur şi neşovăielnic. De aceea, nici nu-L vor pe Dumnezeul nostru, Care este numai dragoste. Nu le convine. Şi astfel, au reuşit să convingă mulţi oameni să-L părăsească pe Dumnezeu, oameni care au încetat să mai creadă nu numai în dragostea şi în atotputernicia Lui, dar chiar şi în existenţa Lui.
Cei puternici ne împing înadins şi treptat la ateism şi lipsă de patriotism. Se străduiesc să ne dărâme credinţa, scoţând câte o piatră din clădirea credinţei noastre, astfel încât să se prăbuşească şi să dispară.
Dar nici noi nu suntem scutiţi de responsabilitate. Suntem responsabili, deoarece îi vedem dărâmând toate şi nu facem nimic ca să-i oprim. Se impune să ne străduim, câţi putem, să-i aju¬tăm pe oameni să scape şi să nu se secătuiască duhovniceşte. Este nevoie de multă atenţie şi mult discernământ, ca să poată vedea cineva lucrurile din toate unghiurile şi să-i odihnească pe oameni.
Astăzi avem război, război duhovnicesc. în aceşti ani grei, fiecare dintre noi trebuie să facă tot ce este omenesc cu putinţă pentru salvarea credinţei şi a patriei noastre, iar ceea ce nu putem, să lăsăm în mâinile lui Dumnezeu. Dacă nu ne împotrivim, se vor răsuci în mormânt sfinţii noş¬tri, strămoşii şi eroii noştri. Aceia au suferit atât de mult pentru credinţa în Dumnezeu şi pentru patrie, iar noi ce facem?
Aroganţa ne-a stăpânit atât de mult, încât suntem în stare să ne vindem chiar şi sufletul?
Monahia Porfiria
Ascultă-mă!
Traducere din greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu Schitul Lacu — Sfântul Munte Athos
EDITURA EVANGHELISMOS, Bucureşti 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!