Către cei ce urmează a fi luminaţi ( V )

 41. Chiar dacă cineva are vreun duşman, să se împace cu el, punând în mintea sa de ce fel [de daruri] va avea parte de la Stăpân el, cel cufundat în atâtea păcate, şi să-i ierte aproapelui pornirile contra sa. Căci zice: „fiecare dintre voi să nu gândească rău faţă de aproapele în inima sa” (Zaharia 8, 17). Dacă cineva are vreun contract şi multe dobânzi [de primit], să le rupă. Căci zice: „rupeţi contractele nedrepte” (Isaia 58, 6). Într-un cuvânt, fiecare să aducă mai întâi cele din partea sa, ca să primească cu multă largheţe cele din partea Stăpânului.

42. Şi mai întâi de toate instruiţi-vă limba să se cureţe de jurăminte. Nu vorbesc [doar] de jurămintele false, ci şi de cele formale şi uşuratice care sunt spre paguba celor ce le fac. Căci zice: „S-a spus să nu juri strâmb. Eu însă vă spun să nu vă juraţi deloc” (Matei 5, 33-34). Ai auzit: „să nu juri deloc”? De acum abţine-te să mai iscodeşti legile Stăpânului, încrede-te în Cel Ce a poruncit şi curăţeşte-ţi în întregime 52 mintea.

43. Să nu-ţi mai fie gândul la hipodrom şi la spectacolele nelegiuite din teatre - căci şi acelea aprind pe nesimţite desfrânarea, nici la cruda desfătare provocată de luptele cu animale. Spune-mi, ce desfătare este să vezi pe cel de un neam cu tine şi părtaş aceleiaşi firi, sfâşiat de fiarele sălbatice? Nu te înspăimânţi, nici nu te temi că se va coborî un fulger de sus şi-ţi va zdrobi capul? Fiindcă se poate spune că tu întărâţi dinţii fiarelor. Tu însuţi îţi dai aportul la ucidere prin strigătul tău, chiar dacă nu [lucrezi] cu mâna, însă [omori] cu limba 53 .

44. Nu, vă rog, nu luaţi cu atâta uşurătate mântuirea voastră! Pune în minte vrednicia ta şi ruşinează-te. Căci dacă cineva care cugetă ceva măreţ despre vreo vrednicie omenească, adesea refuză să facă vreun lucru necuvenit care ar leza acea demnitate, tu, urmând să primeşti o atât de mare vrednicie, nu eşti dator să te sfieşti de pe acum? Fiindcă o asemenea vrednicie ai, încât ea te însoţeşte şi în veacul acesta şi va merge cu tine şi în viaţa viitoare. Care este aceasta? Creştin vei fi numit din pricina dragostei de oameni a lui Dumnezeu; şi credincios. Iată, nu o singură vrednicie, ci două. Îl vei îmbrăca pe Hristos nu peste multă vreme şi ţi se cuvine să hotărăşti şi să faci toate [ţinând cont de faptul] că Acela este totdeauna împreună cu tine.

45. [Oare] nu vezi pe cei ce cârmuiesc treburile cetăţii - deoarece poartă haine ce au însemnele împărăteşti - cât de înalt cugetă [despre ei înşişi] şi din această cauză doresc să li se dea mai multă cinste şi să beneficieze de gardă de corp? Dacă aceia, care au pe îmbrăcăminte însemnul împărătesc, pentru aceasta vor să fie respectaţi, cu cât mai mult tu, care Îl vei îmbrăca pe Însuşi Hristos? Căci zice: „voi locui întru voi şi voi umbla împrejurul vostru şi voi fi Dumnezeul vostru” (Leviticul 26, 12).

46. Feriţi-vă de toate aceste rele momeli ale diavolului şi nimic să nu fie mai de cinste pentru voi decât a intra în Biserică. Şi odată cu renunţarea la bucate şi la rele să vă fie mare şi râvna pentru virtute. Şi tot timpul zilei să-l împărţim astfel: o parte pentru rugăciuni şi mărturisiri 54 , iar alta pentru citire şi străpungerea sufletului; şi toată râvna noastră să fie îndreptată spre convorbiri despre cele duhovniceşti. Mare atenţie trebuie să avem ca să nu fim prinşi în cursele celui rău. Căci dacă dăm seama pentru fiecare cuvânt nelucrător cu cât mai mult pentru palavrele inoportune şi discuţiile lumeşti.

47. Dacă veţi gândi astfel şi vă veţi îngriji de sănătatea sufletului vostru, veţi atrage şi din partea lui Dumnezeu mai multă bunăvoinţă, vă veţi bucura de şi mai multă îndrăzneală, iar noi cu şi mai mare zel vom continua învăţătura, ştiind că aruncăm seminţele acestea duhovniceşti în urechi cu o bună dispoziţie şi în pământ 55 îngrăşat şi afânat. Fie ca voi să vă învredniciţi de dar îmbelşugat de la Dumnezeu, iar noi să avem parte de iubirea Lui de oameni, cu harul şi cu îndurările Unuia-Născut Fiului Său, împreună cu Care, Tatălui şi Duhului Sfânt slavă, putere şi cinste, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

*

48 Ar însemna „a fi cuprins de ceva mai înainte [de a putea reacţiona în vreun fel]”, îndelunga obişnuinţă devine o a doua natură şi noi devenim robii ei fără a ne mai putea împotrivi aproape deloc. Totul ţine de voinţă în acest caz care trebuie să conlucreze cu harul.

49 Virtuţile anterior înşiruite.

50 Literal: „cu sufletul uşuratic”, care nu şi-au luat în serios credinţa.

51 Plăcerea pătimaşă (şi sufletească şi carnală) este cea care reduce distanţa dintre om şi păcat. Ea îl face pe primul să-şi improprieze pe cel de-al doilea. Este cleiul ce leagă patima de om şi-l face pe acesta să nu dorească despărţirea de ea. Tot plăcerea îl convinge că acesta este binele adevărat. Treaba de căpătâi a demonului este să ne inducă plăcerea atunci când facem răul. Apoi de bună voie îl vom face în continuare.

52 Poate fi redat şi temporal, prin „tot timpul”, „continuu”, în concluzie: să ne curăţim mintea prin instrumentele oferite de toate situaţiile în care suntem puşi.

53 Orice participare la un spectacol sportiv, artistic, nu este neutru. El ne cere acordul lăuntric prin care avem părtăşie cu cele ce se săvârşesc acolo. Spre exemplu, în fotbal se vântură sloganul (care nu este deloc lipsit de întemeiere) că publicul este al 12-lea jucător.

54 Poate fi vorba de mărturisirea inimii în rugăciune, de mărturisirea în faţa unui martor sau de a da mărturie prin fapte şi comportament. Rezolvarea problemei ar necesita un studiu asupra utilizării cuvântului la Sfântul Ioan Gură de Aur. Spre exemplu, în comentariul la psalmi, referindu-se la mărturisirea inimii în rugăciune, pentru păcate, spune: «Aşadar, acestei mărturisiri să-i urmăm şi noi. Căci dacă nu vrem să plângem aici, neapărat ne vom îndurera şi vom plânge dincolo» (P. G. 55, 76). Sau, în altă parte a aceloraşi comentarii, spune: «îndoit este chipul mărturisirii: fie este osândirea păcatelor proprii, fie mulţumirea adusă lui Dumnezeu» (P. G. 55, 121).

55 Termenul grec conţine ideea de sol pregătit (prin lucrări agricole) şi nu un simplu pământ. Contează mult şi pregătirea noastră temeinică.

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR - CATEHEZE BAPTISMALE
Traducere din limba greacă veche PR. MARCEL HANCHES
Editura Oastea Domnului - Sibiu