Am păcătuit și ne-am luat răsplata.
L-am defăimat pe Domnul Dumnezeu, și ne-am primit pedeapsa.
Ne-am întinat de toată fărădelegea, și ne-am curățit prin sânge și lacrimi.
Am călcat în picioare tot ce-a fost sfânt pentru străbunii noștri, și din această pricină am fost la rându-ne călcați.
Am avut școală fără credință, politică fără cinste, oaste fără dragoste de țară, stat fără binecuvântarea lui Dumnezeu. De acolo ni s’a tras năruirea școlii, a politicii, a oștirii și a statului.
Douăzeci de ani ne-am străduit să nu fim noi înșine, de aceea străinii ne-au învăluit cu întunericul lor.
Douăzeci de ani ne-am batjocorit strămoșii pentru că se închinau Împărăției cerești și, de aceea, am pierdut și împărăția pământească cea leproasă. Cu ce măsură i-am măsurat pe Dumnezeu și pe străbuni, cu aceea am fost măsurați.
Și, totuși, am fost miluiți. Pentru ocările aduse cu gândurile și cu cuvintele și cu faptele, pentru ocările nemaiîntâlnite și nenumărate aduse Înălțimii Sale Împăratul împăraților, Domnul Dumnezeu, vreme de douăzeci de ani întregi, am fost osândiți la moarte. Osânda începu să fie dusă la îndeplinire, și fiecare al optulea Sârb fu ucis. Apoi pedeapsa cu moartea se schimbă, și am fost osândiți la robie pe viață, la robie veșnică sub lanțurile Nemților. Dar când țara Sârbilor începu să clocotească de sângele și de lacrimile sărmanului norod, când lumânările de la Slavă1 ale celor întemnițați erau aprinse de mâini vlăguite și stinse de lacrimi, când rugăciunile pătimitorilor Sârbi mișcară îngerii și sfinții spre a cere mila Domnului, atunci, din nou, Atotmilostivul îmblânzi pedeapsa, și micșoră osânda robiei pe viață la doi ani de robie. Pentru cei douăzeci de ani de viață petrecuți în fărădelegi, norodul Sârbesc a primit doar doi ani de robie. Oare nu este aceasta dumnezeiască milă? Oare s’ar găsi pe fața pământului vreun împărat care să rabde douăzeci de ani mustrările și batjocorile, și, totuși, să-i ierte pe cei care l-au huiduit și batjocorit? Niciodată și nicăieri. Atâta milostenie doar la Domnul Dumnezeul nostru putem afla.
Ce cale să urmăm acum? Nu pe aceea, oricare, doar nu pe aceea pe care am mers două decenii, nu!
Ce să facem acum? Orice, numai nu ceea ce am făcut între cele două războaie mondiale.
Să nu păcătuim, ca să nu pătimim din nou.
Să nu-L batjocorim pe Împăratul Domnul Dumnezeu, ca să nu căpătăm o pedeapsă mai mare, și poate, vai! fără de îndurare.
Să nu ne întinăm de ticăloșie, ca să nu trebuiască iarăși să ne curățim prin sângele și lacrimile noastre.
Să nu călcăm cele sfinte ale străbunilor noștri, ca să nu fim din nou striviți.
Școala să fie cu credință, politica cu cinste, oastea cu dragoste de țară, statul cu binecuvântarea lui Dumnezeu.
Fiecare să se întoarcă către Dumnezeu și către sine; nimeni să nu fie în afara lui Dumnezeu și în afara sinelui, pentru a nu fi învăluit de înfricoșatul întuneric al străinului cu nume frumos și îmbrăcăminte pestriță.
Fiecare Sârb cu dragoste de țară să se silească să câștige Împărăția Cerurilor, căci numai în acest chip se poate păstra vreme îndelungată și împărăția pământească.
Când poporul nostru zicea: „Dreptatea ține țara și cetățile ei,” e ca și când ar fi zis: „Împărăția Cerurilor ține împărăția pământească.” Căci dreptatea e una din multele puteri ale Împărăției Cerurilor. A doua putere este credința, a treia dragostea, a patra adevărul, a cincea milostenia, a șasea înțelepciunea, a șaptea curăția, și tot așa – sânt aproape fără de număr și de sfârșit.
Gândiți-vă pe care dintre aceste puteri o aveți, și pe care nu o aveți. Grăbiți-vă să le dobândiți pe toate. Astfel, veți fi desăvârșiți, precum Tatăl vostru ceresc desăvârșit este. Astfel vă veți împotrivi întunecatelor puteri ale iadului ce au stăpânit asupra țării noastre, care multă vreme ne vor chinui în amintire, precum un vis înspăimântător. Astfel, în cele din urmă, înarmați cu puterile cerești, cel mai bine veți întări și dragostea de țară, și numele vostru de Creștini ortodocși. Să vă fie în ajutor Domnul Hristos, împreună cu Tatăl și Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.
Sfântul Nicolae Velimirovici - Episcopul Ohridei și Jicei
PRIN FEREASTRA TEMNIȚEI
traducere din limba sârbă de Ionuț și Sladjana Gurgu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!