Pentru avva Antonie ( III )

 

21. Unui frate odată i s-a întîmplat ispită în chinovia lui avva Ilie, şi gonit fiind de acolo, s-a dus în munte la avva antonie; şi rămînînd fratele o vreme la dînsul, l-a trimis la chinovie, de unde a ieşit. iar ei văzîndu-l, iarăşi l-au gonit. iar el s-a întors la avva antonie, zicînd: n-au voit să mă primească, părinte. Deci l-a trimis bătrînul înapoi, zicînd: O corabie s-a spart în mijlocul noianului, şi a prăpădit povara, şi cu osteneală a scăpat la pămînt. iar voi cele scăpate la pămînt voiţi să le înecaţi. iar ei auzind că avva antonie l-a trimis, îndată l-au primit.

22. A zis avva antonie: Socotesc că are trupul mişcare firească amestecată împreună cu el; dar nu lucrează de nu va voi sufletul; ci numai însemnează în trup nepătimaşă mişcare. este încă şi altă mişcare dintru a hrăni şi a îngrăşa trupul cu mîncări şi cu băuturi; din care fierbinţeala sîngelui zădărăşte trupul spre lucrare. Pentru aceasta şi zice apostolul: nu vă îmbătaţi de vin, întru care este curvia. Şi iarăşi Domnul zicea în Evanghelie,

Lc. 22:34

poruncindu-le ucenicilor: Luaţi aminte ca să nu se îngreuieze inimile voastre cu saţiul mîncării şi cu beţia. este încă şi altă mişcare la cei ce se nevoiesc, care se face din vrăjmăşia şi zavistia dracilor. Pentru aceasta trebuie a şti că trei sînt mişcările trupeşti8: una firească, alta din neluarea-aminte a hranei, şi a treia de la draci.

23. A zis iarăşi că Dumnezeu nu sloboade războaiele peste neamul acesta ca la cei vechi. căci ştie că sînt slabi şi nu pot suferi.

24. Lui avva antonie i s-a descoperit în pustie că în cetate este oarecine asemenea lui, doctor cu ştiinţa, care prisosinţa lui o dă celor ce au trebuinţă, şi în toate zilele cîntă „Sfinte Dumnezeule” cu Îngerii.

25. A zis iarăşi: Va veni vremea ca oamenii să înnebunească, şi cînd vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui zicînd că „tu eşti nebun”, pentru că nu este asemenea lor.

26. Oarecare fraţi au venit la avva antonie şi au pus lui înainte un cuvînt din Levitic. Deci a ieşit bătrînul în pustie, şi a mers avva ammona pe urma lui pe ascuns, ştiind obiceiul lui. Şi după ce s-a depărtat mult bătrînul, stînd la rugăciune a strigat cu glas mare: Dumnezeule, trimite pe Moisi, ca să mă înveţe cuvîntul acesta! Şi a venit glas, vorbind cu dînsul. Deci a zis avva ammona că „am auzit glasul care vorbea cu dînsul, iar puterea cuvîntului n-am înţeles-o”.

27. Trei dintre Părinţi aveau obicei în tot anul de mergeau la Fericitul antonie. Şi doi îl întrebau despre gînduri şi despre mîntuirea sufletului, iar unul totdeauna tăcea, neîntrebînd nimic. iar după multă vreme i-a zis avva antonie lui: iată, atîta vreme ai de cînd vii aici şi nimic nu mă întrebi? Şi răspunzînd, i-a zis: Destul îmi este numai să te văd, părinte.

28. Spuneau că unul dintre bătrîni s-a rugat lui Dumnezeu să vadă pe Părinţi, şi i-a văzut pe ei fără avva antonie. Deci zice celui ce îi arăta lui: unde este avva antonie? iar el a zis lui că „În locul acela unde este Dumnezeu, acolo este el”.

29. Un frate a fost năpăstuit în chinovie pentru curvie, şi sculîndu-se a mers către avva antonie. Şi au venit fraţii de la chinovie ca să-l vindece pe el şi să-l ia; şi au început să-l mustre, că aşa a făcut. iar el se îndreptăţea, că „nimic de acest fel nu am făcut”. iar din întîmplare, s-a aflat acolo avva Pafnutie, cel ce se numea chefala, şi a zis o pildă ca aceasta: am văzut pe Sfîntul Dionysie areopagitul face vorbire despre alte trei mişcări, ale sufletului, în cartea sa Despre numirile dumnezeieşti (n. ed.).

1 in 4:18

1 Împ. 2:6

marginea rîului un om băgat în noroi pînă la genunchi, şi venind unii să-i dea mîna, l-au cufundat pe el pînă la grumazi. Şi a zis lor avva antonie pentru avva Pafnutie: iată om adevărat, care poate să vindece şi să mîntuiască suflete. Deci umilindu-se ei de cuvintele bătrînilor, au pus metanie fratelui. Şi sfătuindu-se de Părinţi, au luat pe fratele la chinovie.

30. Ziceau unii pentru avva antonie că era purtător de Duh, dar nu voia să grăiască din pricina oamenilor. căci şi cele ce se făceau în lume şi cele ce aveau să vină le vestea.

din Pateric Egyptean

Tipărit cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

editura Cartea Ortodoxă Bucureşti

Avva Antonie cel Mare, prăznuit de Biserică la 17 Ianuarie, s-a născut în Egypt la anul 251, într-o familie de ţărani Creştini. Pe la anul 269, auzind la Liturghie Evanghelia care spune: De voieşti să fii desăvîrşit, du-te, vinde-ţi toate averile tale şi le dă săracilor, apoi vino de-Mi urmează Mie (Mat 19:21), s-a dăruit unei vieţi de nevoinţă sub ascultarea unui bătrîn, aproape de satul natal. La anul 285 a plecat în pustie, iar vestea vieţuirii sale îngereşti a început să atragă în pustie primii ucenici. Aceştia înmulţindu-se, pe la 306 a părăsit viaţa singuratică pentru a le fi părinte duhovnicesc în muntele cel „din afară”, numit Pispir în Lavsaicon (21). S-a coborît la Alexandria în vremea ultimei mari persecuţii împotriva Creştinilor (311), şi mai apoi pentru a-l sprijini pe ucenicul său, Sfîntul Athanasie cel Mare, în lupta sa împotriva ereziilor (338). A murit la vîrsta de 105 ani (356) în „muntele cel din lăuntru”, unde s-a mutat în anul 313 şi unde este astăzi mănăstirea sa.