TATĂL COPILUL MUT ŞI DOCTORUL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un tată – om bogat – avea un copil mut. Era singurul lui co­pil şi nu-l auzise niciodată rostind preadulcele cuvânt tată. Îl crescuse cu dragoste de părinte 30 ani şi niciodată – nici măcar o dată – n-a auzit din gura lui cuvântul tată. Ne putem închipui durerea lui.

Dar într-o bună zi, tatăl aude despre un doctor vestit care vin­decă muţii. Se duce la el.

– Doctore! Uite, am un copil mut... singurul meu copil... ce durere mare pe mine... Îţi dau tot ce-mi vei cere, numai să-i poţi de­schide graiul...

– Să aduci copilul la mine şi peste o lună să vii după el, zise doctorul.

Când se duse peste o lună, o minune, copilul aleargă de departe în braţele lui, strigând: „Tată dragă!”.

Doctorul îi deschisese graiul. Tatăl plângea de bucurie.

Într-o revistă am citit această duioasă întâmplare şi citindu-o m-am gândit în mine: Oare câţi copii muţi are şi Tatăl cel ceresc? Toţi oamenii trăiesc în dragostea şi mila Tatălui ceresc, însă cei mai mulţi sunt nişte copii muţi pentru că nu vorbesc niciodată prin ru­găciune cu El şi nu-L strigă pe nume. Ce mâhnire va fi aceasta pentru Tatăl ceresc!

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit în lume ca un „Doctor”, să-i tămăduiască pe cei zdrobiţi cu inima, să dea orbilor vedere şi muţilor grai (Lc 4, 18). El ne-a deschis graiul sufle­tului. El ne-a învăţat să ne rugăm, zicând Tatăl nostru (Mt 6, 9). Cunoscând cu adevărat pe Fiul, ni s-a deschis deodată graiul şi am stri­gat cu putere: „Ava, Părinte!” (Gal 4, 6).

Numai cunoscând cu adevărat pe Fiul Îl cunoaştem cu adevărat pe Tatăl şi ne rugăm Lui cu putere, ca nişte adevăraţi copii ai Lui. Slăvit să fie numele Lui!

Rugăciune

Iisuse, preadulcele nostru Mân­tuitor! Odinioară aposto­lii Tăi s-au apropiat de Tine, rugându-Te: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm”.

Doamne, învaţă-ne şi pe noi să ne rugăm. Învaţă-ne să ne rugăm prin Tine şi Jertfa Ta cea sfântă. Adu-ne neîncetat aminte de cuvin­tele Tale: „Amin, amin grăiesc vouă, orice veţi cere de la Tatăl în nu­mele Meu vi se va da vouă” (In 16, 23). Învaţă-ne să cerem totul prin sângele Tău şi Jertfa Ta cea sfântă. Învaţă-ne să ne aple­căm cu toate rugăciunile noastre şi cu toate cererile noastre la pi­cioarele Crucii Tale. O, Doamne Iisuse, noi suntem nişte copii ne­pricepuţi. Învaţă-ne Tu, Doamne, cum să vorbim cu Tatăl ceresc şi ce să cerem de la El.

În rugăciunile noastre, Iisuse Doamne, noi cerem un singur lu­cru: Te cerem pe Tine, Doamne. Te cerem să fii al nostru şi noi să fim ai Tăi. Te cerem numai pe Tine, Doamne, căci dacă Te avem pe Tine, avem totul; şi dacă nu Te avem pe Tine, n-avem nimic.

Fă ce vrei cu noi şi rugăciunile noastre, Doamne. Miluieşte-ne cu îndurările Tale când vei afla de bine, loveşte-ne cu nuiaua când nu se va putea altcum. Dă-ne şi hrană dulce şi dă-ne şi medicină amară. Învaţă-ne, Iisuse Doamne, prin rugăciunile noastre să ne încre­dinţăm cu totul Ţie. O, Doamne Iisuse, noi Te rugăm cu stăruinţă, învaţă-ne să rostim cu credinţă cea mat scurtă rugăciune ce-Ţi place Ţie şi Tatălui nostru cel ceresc: Doamne, fie voia Ta... Amin.

(Luată dintr-o vorbire despre ru­găciune ce s-a ţinut în adunarea Oastei de la Sibiu.)

«Oastea Domnului» nr. 16 / 17 apr. 1932, p. 3

Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa

Sibiu : Oastea Domnului, 2016