Ectenia ce urmează imediat după Vohodul cel mare al Sfintei Liturghii, vizează “cealaltă
vreme a vieţii noastre”, mijlocindu-se de la Dumnezeu pentru noi “înger de pace… păzitor
sufletelor şi trupurilor noastre… milă şi iertare de păcatele… noastre… cele de folos sufletelor
noastre – şi în fine – sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de durere, neînfruntat, în pace, - dar mai
ales – răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos (Liturghier, p. 132-133). O puternică
notă eshatologică se degajă şi de aici. Preotul îndeamnă apoi creştini la pace, între ei şi desigur la
pacea lor sufletească, iar ei se îndreaptă spre preot cu acelaşi gând: “Şi cu Duhul tău” să fie
aceeaşi pace, pentru a putea aduce mărturia credinţei tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!