Explicarea Sfintei Liturghii - Liturghia catehumenilor - Antifoanele

Primul antifon al Sfintei Liturghii, este în rezumat o binecuvântare adusă numelui lui Dumnezeu, o preaslăvire a Sa: „Binecuvintează suflete al meu pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt la lui, bine eşti cuvântat Doamne”. Rugăciunea pe care preotul o rosteşte în taină în Sfântul Altar în timpul cântării acestui antifon, exprimă posibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu în mod apofatic şi e chiar dovada exprimării Fiinţei dumnezeieşti prin negaţii: “Doamne Dumnezeul nostru, a Cărui stăpânire este neasemănată şi slavă neajunsă, a Cărui milă este nemăsurată şi iubire de oameni negrăită” (Liturghier, p. 107).

Antifonul al doilea este o minunată prezentare a dogmei hristologice: “Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu” apare ca “Unul născut” exprimând naşterea Sa din veşnicie din Tatăl, şi în timp, din Fecioara. Hristos este apoi numit “Fiul lui Dumnezeu” şi al omului, Care în chip deosebit în sânul Sfintei Treimi este “Cuvântul lui Dumnezeu”, veşnicia Sa fiind exprimată în chip vădit: “Cel ce eşti fără de moarte”. Răscumpărarea apare de asemenea foarte bine pusă în evidenţă “Ai primit pentru mântuirea noastră, a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu” evidenţiind desigur şi starea kenotică, de micşorare a slavei Sale negrăite. În legătură strânsă cu învăţătura hristologică, apare şi cea mariologică. Astfel expresia, “Pururea Fecioara Maria”, exprimă curăţia deplină a Mariei. Întruparea e formulată în sensul dogmei de la Calcedon (neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit) căci se zice “neschimbat Te-ai întrupat”. Apare apoi reliefată lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos şi biruinţa Sa asupra morţii. Nu e neglijată nici relaţia între Hristos şi Sfânta Treime: “Unul fiind din Sfânta Treime” – ce ne duce cu gândul la unitatea Fiinţei dumnezeieşti şi la Treimea Persoanelor. Hristos este “împreună – slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt” – fiind astfel aşezat în comuniunea de sfinţenie a persoanelor Treimice. Rugăciunea rostită de către preot în taină, în timpul acestui antifon, mijloceşte stăruitor ajutorul lui Dumnezeu şi împlinirea voii Sale cerând stăruitor ca această voie a Sa să se reverse şi asupra sufletelor credincioşilor.