Explicarea Sfintei Liturghii - Liturghia credincioşilor - Dipticele

Dipticele cuprinde o serie de rugăciuni ce ne prezintă Biserica în desfăşurarea ei eshatologică. Prima rugăciune zice: “încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească pentru cei adormiţi întru credinţă: strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli, propovăduitori, evanghelişti, mucenici, mărturisitori, pustnici şi pentru tot sufletul care s-a săvârşit întru credinţă.” (Liturghier, p. 141). Cabasila tâlcuieşte aceste cuvinte zicând: “aducerea darurilor se face din iubirea pentru sfinţi. Deoarece îi iubim peste măsură de mult, noi socotim bunurile lor ca ale noastre şi ne bucurăm împreună cu ei de fericirea lor… bucurându-ne astfel pentru bunătăţile ce le-a dat lor Domnul, mulţumim Dătătorului şi-i aducem daruri, în semn de recunoştinţă” (Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieştii Litiurghii, p. 107). 

 Apoi are loc slăvirea Născătoarei de Dumnezeu: “Mai ales pentru Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Mărita, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria”. Credincioşii răspund prin imnul axion: “Cuvine-se cu adevărat… ”. În tipul acestui imn, preotul continuă rugăciunea dipticelui: “pentru Sfântul Ioan Proorocul, Înaintemergătorul şi Botezătorul… ”. Şi continuă rugăciunea: “pentru sfinţii, măriţii şi întru tot lăudaţii Apostoli… şi pentru toţi sfinţii tăi, cu ale căror rugăciuni cercetează-ne pe noi Dumnezeule, şi pomeneşte pe toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii vieţii celei de veci, şi-i odihneşte pe dânşii unde străluceşte lumina feţei Tale…

pomeneşte Doamne şi toată episcopia ortodocşilor, celor ce drept învaţă cuvântul adevărului Tău, toată preoţia, cea întru Hristos diaconime şi tot clerul bisericesc. Încă aducem Ţie această slujbă cuvântătoare pentru lume, pentru sfânta soborniceasca şi apostolească Biserică, pentru cei ce petrec în curăţie şi întru viaţă cinstită…” Apoi preotul zice cu glas: “Întâi pomeneşte Doamne pe Prea Sfinţitul Episcopul nostru (N) pe care-l dăruieşte sfintelor Tale Biserici…drept învăţând cuvântul adevărului Tău.” Şi continuă rugăciunea: “Adu-Ţi aminte Doamne de oraşul acesta în care vieţuim, de toate oraşele şi satele, şi de cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însele. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, de cei bolnavi, de cei ce pătimesc, de cei robiţi şi de mântuirea lor… de cei ce aduc daruri şi fac bine în sfintele Tale biserici, şi-şi aduc aminte de cei săraci; şi trimite peste noi toţi milele Tale. Şi ne dă nouă cu o gură şi cu o inimă a slăvii şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău… ” (a se vedea Liturghierul, p. 153-155). Rugăciunea aceasta a dipticelui, “duce în chip impresionant de viu, în planul luminos al conştiinţei, toate părţile componente ale comunităţii bisericeşti, în dimensiunile universalităţii ei crono-spaţiale” (Pr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia Ortodoxă, p. 305).

 În rugăciunea dipticelui, sunt pomeniţi în primul rând cei ce fac parte din clerul bisericesc, întrucât “fără slujirea acestora nu s-ar putea ţine Biserica şi nu s-ar putea exercita lucrarea mântuitoare a lui Hristos… Biserica… există prin jertfa lui Hristos, care este înnoită mereu datorită existenţei preoţilor şi episcopilor” (Ibidem., p. 314-315).