Explicarea Sfintei Liturghii - Liturghia credincioşilor - Anaforaua liturgică sau săvârşirea jertfei euharisitice

Preotul începe marea anaforauă liturgică, rostind cuvintele: “Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfă cu pace să o aducem!”, iar credincioşii răspund: “Mila păcii, jertfa laudei!”. Poporul aduce lui Dumnezeu “milă, pace, jertfă de laudă. Ei mărturisesc astfel că ceea ce e în căderea lor să aducă în acest moment la Sfânta Jertfă e mila de aproapele şi pacea cu el sau, îmblânzirea inimilor, care sunt toate roade ale iubirii şi forme ale ei”. Apoi preotul îi binecuvintează pe credincioşi: “Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi”. Aceasta e binecuvântarea treimică, întâlnită atât de des la Sf. Pavel.

Se remarcă aşadar originea ei biblică şi apostolică. Nu întâmplător anaforaua euharistică începe cu binecuvântarea Treimică, căci “Euharistia este izvorul veşnic viu şi de viaţă făcător al cunoaşterii de către Biserică a Preasfintei Treimi, nu o cunoaştere abstractă, ci cunoaşterea ca o re-cunoaştere permanentă, ca o întâlnire, ca o trăire şi, de aceea, ca o părtăşie a Vieţii Veşnice”. Apoi preotul zice credincioşilor: “Sus să avem inimile”. Euharistia se săvârşeşte în cer, de aceea creştinii pe pământ fiind, săvârşesc lucrarea cerului. Îndemnul acesta e în acelaşi timp o somaţie: - Să ne temem ca noi să nu rămânem pe pământ. Anaforaua continuă printr-un nou îndemn: “Să mulţumim Domnului.” Iar poporul, încredinţat de trebuinţa de a aduce mulţumire lui Dumnezeu, cântă într-un glas: “Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimei celei de o fiinţă şi nedespărţite”. Euharistia e aducerea darurilor de mulţumire, rugă şi laudă, e forma şi conţinutul noii vieţi pe care Dumnezeu ne-o dă în Hristos, drept împăcare. De acum mântuirea e împlinită. După întunericul păcatului omul aduce din nou lui Dumnezeu mulţumire curată, fără păcat, liberă şi desăvarşită. Omul s-a întors la locul pe care i l-a pregătit Dumnezeu cînd a creat lumea.