"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

marți, 7 iulie 2015

Explicarea Sfintei Liturghii - Liturghia catehumenilor - Binecuvântarea Împărăţiei

Începutul Liturghiei îl face binecuvântarea Împărăţiei: “Binecuvântată este Împărăţia a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh… ”. În Liturghie creştinul e situat dincolo de temporalitate şi spaţialitate, el trăind cu anticipare timpul eshatologic, al Împărăţiei ce va să vină . Formula de început a Sfintei Liturghii prezintă o deosebită importanţă în plan dogmatic, întrucât “Împărăţia lui Dumnezeu este conţinutul vieţii creştine” ea este “cunoaşterea lui Dumnezeu… unirea cu El şi viaţa întru El” (Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia Ortodoxă, p. 143).

 Binecuvântarea de început este importantă întrucât ea vesteşte faptul că putem să moştenim din nou, ceea ce am pierdut odată cu căderea lui Adam, adică Împărăţia cea veşnică. 

Împărăţia e Treimică, însă în deplină unitate “pentru că Dumnezeu nu e cunoscut ca un monarh singuratic, ci ca desăvârşita comuniune de trei Persoane” (Paul Evdokimov, Rugul aprins, p. 87).

 Comuniunea credincioşilor din Liturghie, are deci ca temei ultim unitatea Treimică, ce implică unitatea Bisericii. Împărăţia lui Dumnezeu este una “a iubirii între Tatăl şi fiii înfiaţi de Fiul şi dăruiţi cu totul în Fiul Tatălui.” (Paul Evdokimov, Rugul aprins, p. 87).

 Preotul, binecuvântând Împărăţia îl închipuieşte pe Hristos, care prin propria Sa jertfă a intrat în Sfânta Sfintelor din Cer, mijlocind pentru iertarea păcatelor noastre şi reprimirea noastră în sânul Părintelui. Hristos face însă numai începutul “reintegrării” noastre în Împărăţia Sa, sarcina fiind în acelaşi timp şi a noastră. Omul, cu libertatea îngustată de consecinţele păcatului, caută să redobândească libertatea dintru începuturi, libertatea fiului lui Dumnezeu, integrat în Împărăţia iubirii Acestuia. Binecuvântând această Împărăţie la începutul Sfintei Liturghii, o cerem de fapt, o dorim vie şi actualizată prin puterea şi lucrarea Duhului Sfânt. (Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii, p. 30).

 Apoi, semnul crucii cu care preotul însemnează antimisul în momentul rostirii binecuvântării e dovada faptului că Treimea stă în legătură cu Crucea şi că mântuirea noastră s-a realizat prin răstignirea şi moartea pe cruce a Cuvântului.

sursa: http://www.izvorultamaduirii.org

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!