Explicarea Sfintei Liturghii - Liturghia credincioşilor - Mulţumirile de după Împărtăşanie

Preotul, binecuvântându-i pe credincioşi cu potirul, glăsuieşte: “Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta”. Iar poporul exclamă: “Văzut-am lumina cea adevărată; primit-am duhul cel ceresc; aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţitei, Sfintei Treimi închinându-ne că Aceasta ne-a mântuit pe noi”. E slăvirea izvorată din sufletul acelora ce au pregustat din Împărăţie. Preotul, în taină, zice: “Înalţă-Te peste ceruri Dumnezeule şi peste tot pământul slava Ta.” Cuvintele acestea fac referire la Înălţarea Mântuitorului la cer: “Ai coborât prefăcând pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Fiului Cel Întrupat, pentru a Te dărui sub chipul lor celor ce au voit. Acum Te înalţi iarăşi, înălţând cu Tine şi pe cei ce s-au unit cu Tine, umplându-i de slava Ta, care se întinde spre tot pământul”. Preotul îi binecuvintează din nou pe credincioşi, de data aceasta cu Discul şi Potirul laolaltă.

“Să se umple gurile noastre de lauda Ta Doamne, ca să lăudăm slava Ta; că ne-ai învrednicit pe noi a ne împărtăşi cu sfintele, dumnezeieştile, nemuritoarele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine; întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta, toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta, aliluia”. Cerem lui Hristos să ne întărească, pentru a putea păstra cu vrednicie darul primit. Tainele primite de noi sunt aşa de mari, că a şedea după ele cu nepăsare, a nu ne sili să vieţuim întru dreptate, ar însemna să nu avem nici un folos din ele, să dispreţuim primirea lor. Tocmai de aceea, preotul, în numele comunităţii, mulţumeşte Domnului pentru primirea Sfintelor Taine cerând să petreacă ziua “fără de păcate, în pace”, dăruindu-şi întreaga viaţă lui Hristos Dumnezeu. Apoi preotul strânge Sfântul Antimis pe Sfânta Masă, făcând peste el semnul crucii cu Evanghelia: “Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”. Cu semnul Crucii făcut cu Evanghelia peste Antimis s-a început Sfânta Liturghie şi tot aşa se sfârşeşte. În Evanghelie e cuvântul atotcuprinzător şi puterea mântuirii lui Hristos, Care îi duce pe cei ce cred până la Împărăţia veşnică. Preotul iese acum din Sfântul Altar în mijlocul credincioşilor. El se desface oarecum din acea împreună - petrecere cu Dumnezeu şi parcă se coboară, puţin câte puţin, în mijlocul oamenilor, din înălţimea la care se suise. Împărtăşania a fost capătul drumului, sfârşitul timpului, acum suntem din nou la început şi lucrurile care ni s-au părut imposibile ni se dezvăluie acum ca posibile. “Cu pace să ieşim” îi îndeamnă preotul pe credincioşi, iar ei răspund “Întru numele Domnului.” Îndemnul acesta reprezintă de fapt trimiterea Bisericii în lume la propovăduire şi misiune, la săvârşirea “liturghiei fratelui”. Avem datoria cu toţii ca mărturisitori ai luminii primite prin Cuminecare şi ai Duhului să mergem înainte şi să începem misiunea fără de sfârşit a Bisericii. Creştinul hrănit şi adăpat de la izvor e el însuşi ca un potir umplut de Prezenţa dumnezeiască şi dăruit tuturor oamenilor. Sfânta Liturghie are continuarea sa într-o liturghie în afara bisericii, pe care fiecare credincios să o săvârşească în calitate de ”preot” al existenţei sale, iar mărturia sa existenţială se înalţă ca o dovadă că Liturghia a fost primită în mod real. Partea finală a Liturghiei mai cuprinde rugăciunea Amvonului, imnul “Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac” şi Otpustul. Rugăciunea Amvonului “recapitulează în rezumat principalele cereri ce s-au făcut mai înainte în toate rugăciunile Liturghiei”. După binecuvântarea numelui lui Dumnezeu, preotul mai rosteşte în taină în Sfântul Altar o rugăciune: “Plinirea Legii şi a proorocilor Tu însuţi fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai primit toată rânduiala părintească, umple de bucurie şi de veselie inimile noastre”.

Apoi preotul binecuvintează poporul: “Binecuvântarea Domnului peste voi cu al său har şi cu a sa iubire de oameni, totdeauna… ”. Otpustul este ultimul act al Sfintei Liturghii, în care se cere de la Hristos Dumnezeu, prin mijlocirile Sfintei Fecioare şi ale tuturor sfinţilor, mântuirea sufletelor noastre.

sursa: http://www.izvorultamaduirii.org