Cuvânt de învăţătură la Duminica 32 după Rusalii - a lui Zaheu vameşul

Predică rostită de părintele Pavel Teodor, în Duminica a XXXII-a după Rusalii când se citeşte Evanghelia lui Uaheu Vameşul (Luca 19, 1-10).

Iubiti credinciosi si credincioase, daca ati observat, de doua duminici, Sfanta Evanghelie ne poarta intr-un oras frumos, numit orasul palmierilor. Este vorba despre Ierihon, unde azi se afla un asezamant romanesc foarte frumos, unde pelerinii care vor sa ajunga in valea Iordanului se duc sa vada acolo pasii pe care Mantuitorul Iisus Hristos i-a facut pe ulitele acelei cetati, acolo unde era un anumit sicomor, sau dud pe romaneste, in care se urca un anumit personaj caruia i s-a schimbat viata prin intalnirea cu Iisus Hristos.

Intrand in Ierihon, Mantuitorul vindeca de orbire trupeasca un orb pe nume Bartimeu si vindeca de orbire sufleteasca un alt om, un vames. Un personaj nesuferit de catre contemporanii sau. Vamesii erau perceptorii care adunau taxele pentru Imperiul roman de ocupatie, erau functii care se dobandeau cu bani grei, pentru ca erau mijloace rapide de imbogatire prin birurile multe pe care le adunau. Cei mai in varsta, poate va aduceti aminte de acei oameni pusi de regimul comunist, care goleau hambarele si podurile bietilor tarani, cerandu-le cote peste cote si ajungand sa le ia pana si perna de sub cap. Cam asa se intampla si in vremea Mantuitorului Iisus Hristos. Personajul de care vorbim si care se numea Zaheu nu era orice vames, era seful vamesilor din Ierihon. Acesta era un oras prosper, oras comercial, asezat la intretaiere de drumuri, unde se vamuia tot. Si iata-l intr-o postura inedita, curios sa-L vada pe Hristos. Voia sa-L vada, dar nu putea, pentru ca era mic de statura. Sigur ca daca ne gandim la aceasta statura, Evanghelistul Luca, ce relateaza aceasta intamplare in capitolul 19 al Evangheliei sale, vrea sa ne atraga atentia si asupra micimii sufletesti a acestui Zaheu. Pentru ca statura duhovniceasca mica te impiedica sa vezi peste noianul pacatelor care s-au adunat in viata. Si atunci este nevoie de un urcus, sa treci peste acest munte, peste zidul pe care pacatul l-a pus intre tine si Dumnezeu.

Zaheu face la modul fizic acest lucru, pentru ca se urca intr-un sicomor, pentru a-L vedea pe Hristos, stand alaturi de copii. Iata cum acest personaj important din Ierihon se pune intr-o situatie ilara si totusi o face. Ce anume l-a manat pe Zaheu sa faca acest lucru ? Poate curiozitatea sau chiar mai mult decat aceasta. Probabil in sufletul lui Zaheu s-a petrecut ceva. El a simtit ca nu-isuficient sa aduni averi, nu-i suficient sa ai o comoditate materiala, caci sufletul nu e facut din materie. Si astfel, indreptandu-se spre acel sicomor, a realizat ca doreste mai mult decat averea , doreste o pace a sufletului si o liniste pe care le-a pierdut de multa vreme si tanjea dupa acestea. Intr-un fel, si omul de azi incearca sa umple golul din suflet , dar prin activitati care satisfac trupul, nicidecum sufletul. Omul de azi crede ca daca se relaxeaza in modurile obisnuite, iar duminica face alte activitati si nu vine la sfanta biserica , atunci crede ca si-a satisfacut sufletul. Insa se insala, asa cum s-a inselat si Zaheu. Si iata-l pe acesta sus, in sicomor.

E clar ca Iisus n-a vazut in Zaheu vreun curios, urcat intr-un copac, alaturi de copii. Ci a vazut in el un suflet in cautare, care era la rascruce de drumuri. Desi altfel, cand Hristos Domnul l-a tintit cu privirea si l-a strigat, a vazut in el acelinger cu chipul copilariei sale, inghesuit de lacomia dupa avere si inlantuit de furturile pe care le-a facut, inger care se zbatea sa iasa la lumina. Este o intamplare frumoasa care spune ca marele pictor Michellangelo trecand pe strada, vede in curtea cuiva un bolovan mare. Il cheama pe proprietar si ii spune sa-i dea voie sa elibereze acelinger care se zbate in acel bolovan. Propietarul, care nu a avut ochi decat sa va doar bolovanul, i-a dat permisiunea , iar Michelangello a inceput cu dalta sa maiastra si a scos ingerul la iveala, intr-o statuie care poate fi admirata si astazi. Asa a facut si Iisus Hristos cu ingerul din “bolovanul” care era Zaheu, cel orientat numai spre cele materiale.

Sa stiti ca Zaheu a avut un soc, in momentul in care Hristos l-a strigat pe nume, si, mai mult decat atat, cand aude ca Domnul vrea sa stea la casa si masa sa. Iisus face asta in ciuda opiniei publice care spune ca va intra in casa unui pacatos. Zaheu i-a auzit si cand a vazut ca, in ciuda acestui fapt, Domnul doreste sa intre in casa sa, L-a primit cu bucurie. Ce bucurie poate sa fie pentru un om ca sa-L primeasca pe Dumnezeu in casa sa, in sufletul sau, in familia sa ?Este cea mai mare bucurie. Pe dealta parte, Iisus le da si o lectie celor din jur, pentru ca le-a aratat ca Dumnezeu nu se uita la fata omului si nu tine cont de pararea opiniei publice, chiar daca putem zice ca aceasta avea dreptate, fiindca Zaheu nu era un sfant. Dar Mantuitorul nu a venit sa judece, ci sa mantuiasca. Iata ca bunatatea lui Dumnezeu schimba rautatea lui Zaheu, ba mai mult, Mantuitorul nici nu pomeneste de pacatele lui Zaheu. Dar nici nu ar trebui sa pomeneasca pacatele vamesului, pentru ca gestul de bunavointa al Domnului l-a facut pe Zaheu sa inteleaga totul. De aceea nici el nu a ramas dator, ci stand in fata Domnului, a zis: Iata, Doamne, jumatate din averea mea o dau saracilor. Iar daca am nedreptatit pe cineva cu ceva, inotrc impatrit. Ganditi-va la cei care erau in preajma casei lui, care l-au insotit pe Mantuitorul ce mirati erau si nu le venea sa creada , caci printr-o pedagogie dumnezeiasca, Mantuitorul il transforma pe Zaheu. Din lacom si zgarcit, el devine milostiv, intalnind marea milostivire a lui Dumnezeu. Devine bun, intalnind atotbunatatea divina. Si aceasta pentru ca Dumnezeu schimba inimile oamenilor nu atat prin pedpdese si necazuri, ci printr-o coplesitoare bunatate pe care o arata oamenilor pacatosi, desi intr-un mod neasteptat pentru acestia.

As vrea sa mai scot in evidenta un dialog pe care Mantuitorul il are cu Zaheu. Auzind hotararea lui Zaheu, Iisus zice asa: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, pentru ca si el este fiul lui Avraam. Sigur ca, auzind aceste cuvinte despre casa lui Zaheu, realizam ca aceasta casa a fost sub unblestem. Pentru ca pana la momentul intalnirii cu Mantuitorul si pana la transformarea lui, casa sa era blestemata datorita nedreptatilor si a tot ceea ce a facut el. Si nu numai Zaheu a facut, ci complici la ceea cea a facut Zaheu au fost si casnicii, pentru ca s-au infruptat din bunatatile aduse de Zaheu in casa. Vedeti ca se cam uita in ziua de azi aceastea, iar atunci cand o casa se darama, se imprastie, multi casnici zic: Ce are Dumnezeu cu noi ? Astazi lacomia banilor se pare ca este pusape frontispiciul foarte multor case, pentru ca banii si averile au ajuns mai presus ca moralitatea si spiritualitatea. Din nefericire, modul de viata al multor crestini este ca al paganilor, daca nu mai rau. Aceeasi lipsa de modestie in viata de zi cu zi, aceleasi tendinte de a face cariera pentru imbogatire, nu de dragul profesiei, de a ocupa o pozitie in inalta societate. De aceea, nu prea avem curajul sa-l acuzam pe Zaheu, pentru ca fiecare, intr-o masura mai mare sau mai mica, semanam cu Zaheu.Pentru ca suntem fiecare biruiti de lacomie, de rautate, de nepasare, de nepocainta. Ba mai mult, asa cum zice parintele Ilie Cleopa, inca si casele noastre seamana cu casa lui Zaheu, pentru ca in ele stapaneste mandria, grija numai pentru trup, pentru averi, pentru cele trecartoare. De aceea, zice parintele, sunt atatea boli, certuri si dezbinari in familiile crestine, pentru ca putini sunt cei care doresc pe Dumnezeu din inima.Niciodata nu a fost familia crestina mai slabita si mai lovita de pacate ca acum.

Stiti ca se spune in popor ca banul este ochiul dracului. Insa Petre Tutea spune ca are o alta viziune, pentru el banul este ca o scara dubla. Daca il ai site misti in sus, binefacator, atunci nu devine ochiul celui rau. Daca insa te misti in jos, cobori cu el prin vicii, prin lacomie, prin pofta de stapanire, atunci te duce in Infern. Iata, Zaheu, cobora vertiginos pana a inceput sa urce si l-a intalnit pe Hristos. In momentul acela, a inteles care este sensul banului. Iar cuvintele sale: Iata, jumatate din averea mea o dau saracilor – nu au fost cuvinte goale, ci o luminare a mintii sale, o conceptie de viata cu care el a trait de atunci pana la sfarsitul vietii sale. De aceea, pentru ca Dumnezeu ne asteapta si pe noi, cu indelunga sa rabdare, sa schimbam sensul de miscare al vietii noastre si sa urcam si noi, sa eliberam pe ingerul din noi, sa aprindem candela stinsa de rautatea pacatelor. Iata si noi putem sa ne reconsideram viata. Stiti cand e cel mai bine sa ne reconsideram viata ?In razboi.Sa nu zicem ca si cei sceptici, care se intreaba cum de putem sa-L intalnim pe Hristos, sa-L intampinam in Ierihonul acestei lumi. Acestora le raspundem ca Hristos a venit mereu, si astazi vine in Sfantul Potir. El ne astepta sa Il intampinam, ne si invita , zicand prin glasul preotului: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste apropiati-va, intalniti-va cu Mine. Si ne asteapta sa ne urcam in sicomorul Bisericii , caci acolo Il vom vedea foarte bine. Iar urcand in sicomorul Bisericii, sa coboram in smerenie si in pocainta si , cu siguranta, vom auzi si noi cuvintele: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia.

In concluzie, sa fim atenti la strigatul lui Dumnezeu, pentru ca El ne striga, doar ca trebuie sa avem urechi de auzit si ochi sa-L vedem, peste tentatiile acestei lumi. In al doilea rand, sa nu prea fim preocupati cu judecata altora si astfel sa nu auzim glasul lor. De asemena, sa avem grija ce aducem in casa: binecuvantare sau blestem. Si sa realizam, asa cum a realizat Zaheu, ca fara pocainta si fara marturisirea pacatelor nu este iertare, nu este dezlegare de blestemul pacatelor si nu este mantuire. Amin ! Marire Tatalui, Fiului si Sfantului Duh ! 

sursa: http://www.catedralaveche.ro