În anii când
eram flăcău mă rugam pentru cei ce mă ocărau; spuneam: „Doamne, nu le socoti
lor păcatele lor faţă de mine”. Dar, deşi
iubeam să mă rog, totuşi n-am scăpat de păcat. Domnul însă nu şi-a adus
aminte de păcatele mele şi mi-a dat să iubesc oamenii, şi sufletul meu doreşte
ca lumea întreagă să se mântuiască şi să fie în împărăţia cerurilor, să vadă
slava Domnului şi să se desfă-teze de
iubirea lui Dumnezeu.
Judec după
mine însumi: dacă Domnul m-a iubit atât, aceasta înseamnă că pe toţi păcătoşii
El îi iubeşte ca şi pe mine.
O, iubire a
Domnului! N-am putere să o descriu, căci e nemăsurat
de mare şi minunată.
Harul lui
Dumnezeu dă putere de a iubi pe Cel iubit; şi sufletul e neîncetat atras spre
rugăciune şi nu poate uita pe Domnul nici măcar pentru o secundă.
Îubitorule de
oameni, Doamne, cum n-ai uitat pe robul Tău păcătos, ci cu milostivire Te-ai
uitat la mine din slava Ta şi în chip neînţeles mi Te-ai arătat mie?
Te-am supărat
şi întristat totdeauna, dar Tu, Doamne, pentru
o mică schimbare mi-ai dat să cunosc marea Ta milostivire şi nemăsurata
Ta bunătate.
Privirea
Ta liniştită şi blândă a atras sufletul meu.
Ce
să-Ţi dau în schimb, Doamne, sau ce laudă să-Ţi cânt?
Tu dai harul
Tău, ca sufletul să se aprindă neîncetat de iubire şi să nu cunoască odihnă
nici ziua, nici noaptea de la iubirea lui
Dumnezeu.
Amintirea Ta
încălzeşte sufletul meu; nicăieri pe pământ
el nu-şi găseşte odihnă afară de Tine. De aceea Te caut cu lacrimi şi iarăşi Te pierd, şi iarăşi
mintea mea vrea să se desfete de Tine, dar Tu nu-Ţi arăţi Faţa Ta, pe
Care sufletul meu o doreşte ziua şi noaptea.
Doamne, dă-mi
să Te iubesc numai pe Tine.
Tu m-ai
zidit, Tu m-ai luminat prin Sfântul Botez, Tu mi-ai iertat păcatele şi mi-ai
dat împărtăşirea Preacuratului Tău Trup şi Sânge; dă-mi şi puterea de-a rămâne
totdeauna întru Tine.
Doamne,
dă-ne pocăinţa lui Adam şi sfânta Ta smerenie.
Tânjeşte
sufletul meu pe pământ şi doreşte cerul.
Domnul a
venit pe pământ ca să ne ridice acolo unde sade
El, Preacurata Sa Maică, Care I-a slujit pe pământ spre mântuirea
noastră, ucenicii Lui şi cei ce au urmat Domnului.
Acolo ne
cheamă Domnul cu toate păcatele noastre.
Acolo vom vedea pe Sfinţii Apostoli care sunt întru slavă pentru că au vestit Evanghelia; acolo vom
vedea pe sfinţii proroci, şi pe sfinţiţii
ierarhi — învăţătorii Bisericii; acolo vom
vedea pe cuvioşii care s-au nevoit în posturi să-şi smerească sufletul; acolo
sunt proslăviţi nebunii pentru Hristos, căci ei au biruit lumea.
Acolo vor fi proslăviţi toţi câţi s-au biruit pe ei înşişi, câţi s-au rugat pentru întreaga lume şi câţi
au purtat întristarea întregii lumi, căci au
fost plini de iubirea lui Hristos, iar iubirea nu rabdă să piară nici
măcar un singur suflet.
Acolo vrea să
se veselească şi sufletul meu, dar nimic necurat
nu intră aici unde se intră prin mari întristări, cu duh înfrânt şi cu
multe lacrimi; numai copiii care au păzit harul Sfântului Botez intră aici fără
întristări, şi acolo prin Sfântul Duh
cunosc pe Domnul.
Sufletul meu
tânjeşte totdeauna după Dumnezeu şi se roagă
ziua şi noaptea, căci numele Domnului e dulce şi desfătător pentru
sufletul care se roagă şi aprinde sufletul de iubire pentru Dumnezeu.
Mult am trăit
pe pământ şi am văzut şi am auzit multe. Am auzit multă muzică, şi ea a
desfătat sufletul meu. Şi m-am gândit: dacă
această muzică e atât de desfătată, cum va desfăta sufletul cântarea cerească, unde prin Duhul Sfânt Domnul este slăvit pentru pătimirile Lui?
Sufletul
trăieşte mult pe pământ şi iubeşte frumuseţea pământului; iubeşte cerul şi
soarele, iubeşte grădinile frumoase, marea şi râurile, pădurile şi câmpiile;
iubeşte sufletul şi muzica şi toate aceste
lucruri pământeşti desfă-tează sufletul. Dar când cunoaşte pe Domnul
nostru Iisus Hristos, atunci nu mai vrea să vadă nimic pământesc.
Am văzut
împăraţi ai pământului în slava lor şi am preţuit acest lucru, dar când
sufletul cunoaşte pe Domnul, atunci va
socoti puţin lucru toată slava împăraţilor; sufletul tânjeşte atunci neîncetat după Domnul şi,
nesăturat, ziua şi noaptea, doreşte să vadă pe Cel Nevăzut, să pipăie pe Cel Nepipăit.
Dacă sufletul
tău îl cunoaşte, Duhul Sfânt îţi va da să înţelegi cum învaţă El sufletul să
cunoască pe Domnul şi ce dulceaţă e în
aceasta.
Milostive Doamne, luminează noroadele Tale ca să Te cunoască pe Tine, să cunoască cum ne iubeşti
Tu pe noi.
va urma
Sfântul Siluan Athonitul
Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!