Veniți acum, cei care ziceți: astăzi
sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an, și vom face
negoț, și vom câștiga, voi, care nu știți ce se va întâmpla mâine: că ce
este viața voastră? Abur sunteți, care se arată o clipă, apoi piere. În
loc ca voi să ziceți: „Dacă Domnul voiește, vom trăi și vom face
aceasta sau aceea”, și acum vă lăudați în trufia voastră: orice laudă de
acest fel este rea. (Iacov 4, 13-16)
Toți suntem astfel. Toți ne construim
viața așa cum dorim, toți mizăm că ea va dura mult timp. Dar Domnul
Iisus Hristos a spus pentru astfel de oameni, prin urmare și pentru
majoritatea dintre noi, acea parabolă pe care ați auzit-o acum – despre
un om bogat care a ajuns într-o mare dilemă, căci a strâns recolta
bogată de grâu și nu știa unde s-o pună.
S-a gândit, s-a gândit și a hotărât:
Strica-voi hambarele mele și mai mari le voi zidi și-mi voi strânge
acolo tot grâul meu și bunătățile mele, și-i voi zice sufletului meu:
Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani: odihnește-te,
mănâncă, bea, veselește-te. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule, în noaptea
aceasta îți voi cere sufletul!”
Domnul Iisus Hristos ne-a spus că așa se
va întâmpla cu oricine este împovărat de astfel de preocupări, care se
îmbogățește mai mult în cele materiale decât în cele duhovnicești, care
nu împarte surplusul pâinii sale oamenilor săraci, ci își construiește
noi jitnițe. Lor le vor fi adresate cuvintele Sfântului Ioan
Botezătorul: Iată, securea stă la rădăcina pomilor: tot pomul ce nu face
roadă bună se taie și se aruncă în foc (Matei 3, 10).
Astfel va fi secerat oricine care, la
fel ca și bogatul nebun, nu vrea să știe că în jurul lui trăiesc mulți
nevoiași, mulți oameni flămânzi, dar nu se gândește să ofere surplusul
de pâine acelora. Şi acest bogat se gândea doar la sine. Gândea că va
trăi mulți ani și se va desfăta de averea lui. Dar Domnul i-a luat
viața.
Să ne înfricoșăm de acest exemplu, să ne
înfricoșăm de securea care ne poate secera în orice moment, să ne
gândim la ce înseamnă să te îmbogățești în Dumnezeu. Aceasta înseamnă ca
treptat, de la o zi la alta, să te luminezi, să te curățești și să te
sfințești.
Cine se îmbogățește în Dumnezeu? Se
îmbogățește acela care devine mare prin munca, cu migală, care de la o
zi la alta se leapădă de mândrie, de iubirea de sine, de aroganță, care
devine treptat sărac cu duhul. Se îmbogățesc cei din ai căror ochi curg
lacrimi – lacrimi pentru acea necurăție care îi înconjoară, pe care n-o
pot suporta inimile lor, lacrimile unei dureri nemăsurate pentru
șuvoaiele de sânge cu care popoarele creștine înroșesc fața pământului.
Se îmbogățesc cei care fără de lacrimi nu pot privi la Crucea lui
Hristos. Şi fericiți, bogați în Dumnezeu devin acești oameni care plâng
cu aceste lacrimi sfinte. Sufletele lor întinate se spală și ei devin
smeriți și buni, și față de toți se poartă cu dragoste și cu blândețe.
Aceștia devin flămânzi și însetați de dreptate, de dreptatea supremă a
lui Dumnezeu. Nu pântecele lor flămânzește, ci inima lor nesățios
flămânzește de adevăr, curăție, dreptate și bine. Ei devin
împreună-pătimitori cu toți oamenii și milostivi, își împart toată
averea celor nefericiți care îi înconjoară. Nu se îngrijesc să-și
construiască case mari, ci tot ce le rămâne dau apropiaților lor
flămânzi și însetați. Şi li se curăță inimile de orice necurăție
păcătoasă, de disprețul față de oameni, de aroganță, de preaînălțarea de
sine, de necurăția gândurilor, de dorințele întinate. Şi aceștia devin
curați cu inima.
Aceste persoane deseori suferă
persecuții pentru Hristos și pentru Evanghelia Lui. Sunt grele aceste
persecuții, dar îi îmbogățesc în Dumnezeu pe cei care le rabdă în chip
cuvenit. Din persecuții ies sporiți duhovnicește, se întorc curățiți,
trecând prin focul și apa cumplitelor încercări ale credinței. Şi lor le
este pregătită Împărăția lui Dumnezeu.
Iar cei care sunt batjocoriți pentru că
Îl iubesc pe Hristos, pentru că cred cu toată inima în Evanghelia Lui,
cei care sunt ocărâți, care sunt prigoniți se îmbogățesc peste măsură,
fiindcă și lor le este făgăduită Împărăția lui Dumnezeu. Şi în
persecuțiile pentru Hristos, și în batjocurile pentru Hristos, sporesc
în slava lui Dumnezeu inimile lor. Şi ei se schimbă nu doar interior, ci
se transfigurează și exterior, fiindcă ochii lor devin pătrunzători și
privirea lor nu mai seamănă cu privirea oamenilor din lume. Zâmbetul
curat, luminos radiază de pe fețele lor bune și blânde.
Uitați-vă la icoana Cuviosului Serafim
de Sarov, care se află în fața voastră. Observați ce privire are, ce
ochi uimitori, ce înfățișare, și veți vedea cât este de bogat
duhovnicește acest plăcut al lui Dumnezeu. În el s-au împlinit cuvintele
pe care le-a spus din cele mai vechi timpuri regele Solomon:
„Luminătorul Domnului este sufletul omului, care a cunoscut adâncimile
inimii”. Sufletul Cuviosului Serafim de Sarov a fost îndreptat toată
viața în străfundurile inimii, cunoscând adâncimea ei și atingând
înălțimi nemăsurate ale sufletului. Şi a ajuns Cuviosul Serafim
luminător al lui Dumnezeu și luminează întregii lumi.
Astfel va fi cu oricine își propune
scopul de a nu se îmbogăți în cele pământești, ci în Dumnezeu. Şi se va
însenina fața lui și se va lumina privirea lui, și va fi luminător al
lui Dumnezeu, care își revarsă lumina sa peste toți cei care îl
înconjoară.
Așa să lumineze lumina lui Dumnezeu și
în inimile voastre în fața oamenilor, ca văzând faptele voastre să
preaslavească pe Tatăl vostru Care este în ceruri! Amin.
(Extras din: Sfântul Luca al Crimeei, Predici, Editura Sophia, București, 2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!