Orice suferinţă poartă sămânţa Crucii, a răstignirii. Dar nu orice răstignire este întotdeauna mântuitoare, căci sunt răstigniri pentru Hristos şi pentru neam - dator şi el să se răstignească pentru Legea lui Dumnezeu - şi sunt răstigniri pentru lumeşti biruinţe. Câţi pătimesc şi se frământă pentru faptul că astăzi Biserica este silită să placă lumii, aceştia au răstignirea cea bună. Câţi convertesc legile Bisericii în rânduieli omeneşti, supunându-le poruncilor veacului, nu se răstignesc pe ei, ci pe ceilalţi şi întreaga Biserică, răstignire pentru care vor da socoteală.
Dar cea mai gravă răstignire e cea antiortodoxă, răstignirea care te sileşte să câştigi lumea. Pare
o răstignire nobilă şi adevărată, care-ţi şopteşte neîncetat:
„Jertfeşte-te pentru o lume nouă, mori pentru o societate mai
bună, fă din om o măsură desăvârşită, ghidează-l pe drumul
auto-instruirii şi autocunoaşterii. Uneşte toţi oamenii în
desăvârşirea lor.” ...
Mai devreme decît se crede, tot acest „bine” se va
transforma într-o batjocură drăcească cînd sărmanii
oameni se vor numi unii pe ceilalţi creştini fără a fi
creştini. Mulţi dintre ei vor crede sincer că sunt adevăraţii
creştini, deoarece vor folosi cuvinte „creştine” în
formularea unor interesante teorii filozofice lumeşti.
Actual, ei sunt înaintemergătorii lui Antihrist, ca fariseii
pe timpul lui Hristos, şi habar nu au că aşteaptă acelaşi
„Mesia” ca şi evreii. Nădejdea acestor „creştini” este
adeverită de însăşi neliniştea şi nerăbdarea antihristică cu
care-şi aşteaptă „împăratul” pregătindu-i o lume
„evanghelizată” după glasul celor mai păgîne crezuri,
celor mai eretice filozofii şi mai perverse patimi.
GRAIURI ORTODOXE / Învăţăturile Sfinţilor Părinţi
asupra ecumenismului
Ierom. Visarion Moldoveanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!